2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stingeri v vz stingheri

STINGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

STINGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

stingere sf [At: M. COSTIN, O. 250 / Pl: ~ri / E: stinge] 1 Oprire a arderii focului sau a unor obiecte care ard Si: înăbușire. 2 Întrerupere a unei surse de lumină Si: (rar) stins1. 3 (Fig; cu determinarea „de soare”) Apusul soarelui. 4 Semnal (dat de obicei prin sunete de trompetă) prin care se anunță într-o cazarmă (sau, pex, într-o altă colectivitate) trecerea la odihna de noapte. 5 Timpul când se dă acest semnal. 6 Încetare a vieții Si: decedare, deces (1), dispariție (3), moarte (1), pieire, prăpădire, răposare, repaus, sfârșit1, sucombare, (liv) exitus (1), repauzare, (îvp) săvârșire, (pop) pierzanie, pierzare, (înv) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșire, săvârșit1, (reg) pieiște, topenie, (arg) mierleală, verdeș. 7 Dispariție a unor familii, națiuni, specii etc. 8 Încercare de a se perpetua. 9 (Înv) Distrugere (1). 10 (Înv) Prăpăd. 11 (Înv; asr) Încetare de a se (mai) manifesta Si: dispariție (6), pieire. 12 Oprire din evoluție a unei epidemii, a unui proces inflamator, eradicare a unei boli. 13 Slăbire a intensității unor sunete, zgomote etc. Si: dispariție (5), încetare. 14 (Jur) Încetare a existenței unui litigiu, a unei obligații, a unei datorii etc. Vz prescriere. 15 (Îs) ~a varului Operație de amestecare cu apă a varului nestins, în vederea folosirii lui ca liant în zidărie. 16 (Pop; îs) ~a cărbunilor Aruncare în apă a cărbunilor aprinși (rostind anumite cuvinte, care se consideră că alungă deochiul).

stingheri [At: IST. AM. 26v/13 / V: (îvr) sten~, ~geri, (reg) stân~, ~ghiri / Pzi: ~resc / E: stingher] 1-2 vtr (Subiectul sau complementul indică oameni sau manifestări ale lor) A nu lăsa să acționeze, să se desfășoare în voie, în mod firesc etc. Si: a deranja (4), a incomoda, a împiedica, a încurca, a jena, a stânjeni1 (1), a supăra, a tulbura, (liv) a conturba (1-2), a inoportuna, (rar) a sinchisi, (îvp) a sminti, (pop) a zăticni, (îvr) a strâmtora (2), (reg) a zăhăi. 3 vt (Pop) A despărți (4).

STINGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge. 1. Încetare a arderii unui foc, a unei flăcări. [Flacăra] clipește-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191. (Cu pronunțare regională) În stîngerea flăcărilor, o tăcere mare ne învălui pe toți ca o taină. SADOVEANU, O. VII 349. 2. Întrerupere a unei surse de lumină, dispariție a unei lumini; apusul soarelui. Și-n stîngerea de soare Părea un chip din basmuri. COȘBUC, P. I 186. Duce-m-aș fără-ncetare, Ca vulturul să pătrund Peste-a ochilor hotare Orizonul fără fund. Să văd stingerea de soare În adîncul ocean Ș-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. ALECSANDRI, P. II 128. ◊ (Poetic) Înainte de stingerea asfințitului, începură să se strîngă în adunarea de la școală. MIHALE, O. 518. ♦ Semnal prin care se anunță într-o cazarmă trecerea la odihna de noapte; timpul cînd se dă acest semnal. (Cu pronunțare regională) Sara pînă tîrziu, cînd tremura în noaptea de-afară fiorul stîngerii, se auzea ca dintr-o hrubă murmurul teoriei. SADOVEANU, O. VI 255. 3. Moarte. Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! EMINESCU, O. I 116. ♦ Dispariție, pieire. (Cu pronunțare regională) O căzut pe biata Moldova... toate rălele ce pot aduce stîngerea unui neam întreg. ALECSANDRI, T. II 9. ♦ Dezastru, prăpăd. Să nu care cumva să te muște șarpele de inimă să te duci acolo, că e stingere de tine. ISPIRESCU, L. 278. 4. Încetare a unei obligațiuni, a unei acțiuni penale, a unui împrumut, a unui privilegiu. S-a acoperit numai de banii împrumutați, dînd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. CĂLINESCU, E. 20.

STINGHERI, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să facă ceva, a nu lăsa pe cineva să lucreze, să se odihnească în liniște, a nu-i da cuiva pace; a stînjeni, a deranja. Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. ◊ Refl. Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. – Variantă: stinghiri (ISPIRESCU, L. 368, ALECSANDRI, T. I 252) vb. IV.

STINGERE ~i f. 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunță odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. /v. a (se) stinge

A SE STINGHERI mă ~esc intranz. (despre persoane) A fi stingher; a avea timiditate sau emoție; a se rușina; a se sfii; a se jena; a se stânjeni; a se intimida. /Din stingher

A STINGHERI ~esc tranz. (persoane) A face să se stingherească; a face să fie stingher; a incomoda; a stânjeni; a jena. /Din stingher

stingherì v. a deranja, a opri de a face: de ce vă stingheriți din lucru? ISP. [stingherì e o disimilațiune din stângânì].

stingére f. Acțiunea de a stinge. La cazarmă, culcarea (stinsu luminilor): a suna stingerea. – În est stî-.

stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

stingheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, 3 sg. stingherește, imperf. 1 stingheream; conj. prez. 1 sg. să stingheresc, 3 să stingherească

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

stingheri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, imperf. 3 sg. stingherea; conj. prez. 3 să stingherească

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

stingheri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingheresc, imperf. 3 sg. stingherea; conj. prez. 3 sg. și pl. stingherească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STINGERE s. 1. înăbușire. (~ unui incendiu.) 2. dispariție, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. v. moarte. 4. v. prescriere.

STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stânjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stânjeni. (Îl ~ în mișcări.)

STINGERE s. 1. înăbușire. (~ unui incendiu.) 2. dispariție, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) piciște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.) 4. (JUR.) prescriere, (înv.) săvîrșire. (~ unei infracțiuni.)

STINGHERI vb. 1. a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a stînjeni, a supăra, a tulbura, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a zăticni, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a sminti. (Te rog să nu-l ~ de la lucru.) 2. a împiedica, a jena, a stînjeni. (Îl ~ în mișcări.)

Intrare: stingere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stingere
  • stingerea
plural
  • stingeri
  • stingerile
genitiv-dativ singular
  • stingeri
  • stingerii
plural
  • stingeri
  • stingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: stingheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stingheri
  • stingherire
  • stingherit
  • stingheritu‑
  • stingherind
  • stingherindu‑
singular plural
  • stingherește
  • stingheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stingheresc
(să)
  • stingheresc
  • stingheream
  • stingherii
  • stingherisem
a II-a (tu)
  • stingherești
(să)
  • stingherești
  • stinghereai
  • stingheriși
  • stingheriseși
a III-a (el, ea)
  • stingherește
(să)
  • stingherească
  • stingherea
  • stingheri
  • stingherise
plural I (noi)
  • stingherim
(să)
  • stingherim
  • stingheream
  • stingherirăm
  • stingheriserăm
  • stingherisem
a II-a (voi)
  • stingheriți
(să)
  • stingheriți
  • stinghereați
  • stingherirăți
  • stingheriserăți
  • stingheriseți
a III-a (ei, ele)
  • stingheresc
(să)
  • stingherească
  • stinghereau
  • stingheri
  • stingheriseră
stengheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stingeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stinghiri
  • stinghirire
  • stinghirit
  • stinghiritu‑
  • stinghirind
  • stinghirindu‑
singular plural
  • stinghirește
  • stinghiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stinghiresc
(să)
  • stinghiresc
  • stinghiream
  • stinghirii
  • stinghirisem
a II-a (tu)
  • stinghirești
(să)
  • stinghirești
  • stinghireai
  • stinghiriși
  • stinghiriseși
a III-a (el, ea)
  • stinghirește
(să)
  • stinghirească
  • stinghirea
  • stinghiri
  • stinghirise
plural I (noi)
  • stinghirim
(să)
  • stinghirim
  • stinghiream
  • stinghirirăm
  • stinghiriserăm
  • stinghirisem
a II-a (voi)
  • stinghiriți
(să)
  • stinghiriți
  • stinghireați
  • stinghirirăți
  • stinghiriserăți
  • stinghiriseți
a III-a (ei, ele)
  • stinghiresc
(să)
  • stinghirească
  • stinghireau
  • stinghiri
  • stinghiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stingere, stingerisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) stinge; stins. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stins antonime: aprindere
    • 1.1. Încetare a arderii unui foc, a unei flăcări. DLRLC
      • format_quote [Flacăra] clipește-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191. DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională În stîngerea flăcărilor, o tăcere mare ne învălui pe toți ca o taină. SADOVEANU, O. VII 349. DLRLC
    • 1.2. Întrerupere a unei surse de lumină, dispariție a unei lumini; apusul soarelui. DLRLC
      • format_quote Și-n stingerea de soare Părea un chip din basmuri. COȘBUC, P. I 186. DLRLC
      • format_quote Duce-m-aș fără-ncetare, Ca vulturul să pătrund Peste-a ochilor hotare Orizonul fără fund. Să văd stingerea de soare În adîncul ocean Ș-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. ALECSANDRI, P. II 128. DLRLC
      • format_quote poetic Înainte de stingerea asfințitului, începură să se strîngă în adunarea de la școală. MIHALE, O. 518. DLRLC
    • 1.3. Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Sara pînă tîrziu, cînd tremura în noaptea de-afară fiorul stîngerii, se auzea ca dintr-o hrubă murmurul teoriei. SADOVEANU, O. VI 255. DLRLC
    • 1.4. Deces, moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! EMINESCU, O. I 116. DLRLC
      • 1.4.1. Dispariție, pieire. DLRLC
        • format_quote cu pronunțare regională O căzut pe biata Moldova... toate rălele ce pot aduce stîngerea unui neam întreg. ALECSANDRI, T. II 9. DLRLC
      • 1.4.2. Dezastru, prăpăd. DLRLC
        • format_quote Să nu care cumva să te muște șarpele de inimă să te duci acolo, că e stingere de tine. ISPIRESCU, L. 278. DLRLC
    • 1.5. Încetare a unei obligațiuni, a unei acțiuni penale, a unui împrumut, a unui privilegiu. DLRLC
      sinonime: prescriere
      • format_quote S-a acoperit numai de banii împrumutați, dînd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. CĂLINESCU, E. 20. DLRLC
etimologie:
  • vezi stinge DEX '98 DEX '09

stingheri, stingherescverb

  • 1. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. DLRLC
    • format_quote Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. DLRLC
    • format_quote A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. DLRLC
    • format_quote reflexiv Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. DLRLC
etimologie:
  • stingher DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.