2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stingeri v vz stingheri

STÍNGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

STÍNGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge; stins1. ♦ Semnal prin care se anunță într-o unitate militară trecerea la odihna de noapte; timpul când se dă acest semnal. ♦ Moarte, deces. – V. stinge.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să lucreze, să acționeze, să se manifeste sau să se odihnească în bune condiții; a stânjeni, încurca, a incomoda, a deranja. – Din stingher.

stingere sf [At: M. COSTIN, O. 250 / Pl: ~ri / E: stinge] 1 Oprire a arderii focului sau a unor obiecte care ard Si: înăbușire. 2 Întrerupere a unei surse de lumină Si: (rar) stins1. 3 (Fig; cu determinarea „de soare”) Apusul soarelui. 4 Semnal (dat de obicei prin sunete de trompetă) prin care se anunță într-o cazarmă (sau, pex, într-o altă colectivitate) trecerea la odihna de noapte. 5 Timpul când se dă acest semnal. 6 Încetare a vieții Si: decedare, deces (1), dispariție (3), moarte (1), pieire, prăpădire, răposare, repaus, sfârșit1, sucombare, (liv) exitus (1), repauzare, (îvp) săvârșire, (pop) pierzanie, pierzare, (înv) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșire, săvârșit1, (reg) pieiște, topenie, (arg) mierleală, verdeș. 7 Dispariție a unor familii, națiuni, specii etc. 8 Încercare de a se perpetua. 9 (Înv) Distrugere (1). 10 (Înv) Prăpăd. 11 (Înv; asr) Încetare de a se (mai) manifesta Si: dispariție (6), pieire. 12 Oprire din evoluție a unei epidemii, a unui proces inflamator, eradicare a unei boli. 13 Slăbire a intensității unor sunete, zgomote etc. Si: dispariție (5), încetare. 14 (Jur) Încetare a existenței unui litigiu, a unei obligații, a unei datorii etc. Vz prescriere. 15 (Îs) ~a varului Operație de amestecare cu apă a varului nestins, în vederea folosirii lui ca liant în zidărie. 16 (Pop; îs) ~a cărbunilor Aruncare în apă a cărbunilor aprinși (rostind anumite cuvinte, care se consideră că alungă deochiul).

stingheri [At: IST. AM. 26v/13 / V: (îvr) sten~, ~geri, (reg) stân~, ~ghiri / Pzi: ~resc / E: stingher] 1-2 vtr (Subiectul sau complementul indică oameni sau manifestări ale lor) A nu lăsa să acționeze, să se desfășoare în voie, în mod firesc etc. Si: a deranja (4), a incomoda, a împiedica, a încurca, a jena, a stânjeni1 (1), a supăra, a tulbura, (liv) a conturba (1-2), a inoportuna, (rar) a sinchisi, (îvp) a sminti, (pop) a zăticni, (îvr) a strâmtora (2), (reg) a zăhăi. 3 vt (Pop) A despărți (4).

STÍNGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge. 1. Încetare a arderii unui foc, a unei flăcări. [Flacăra] clipește-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191. (Cu pronunțare regională) În stingerea flăcărilor, o tăcere mare ne învălui pe toți ca o taină. SADOVEANU, O. VII 349. 2. Întrerupere a unei surse de lumină, dispariție a unei lumini; apusul soarelui. Și-n stingerea de soare Părea un chip din basmuri. COȘBUC, P. I 186. Duce-m-aș fără-ncetare, Ca vulturul să pătrund Peste-a ochilor hotare Orizonul fără fund. Să văd stingerea de soare În adîncul ocean Ș-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. ALECSANDRI, P. II 128. ◊ (Poetic) Înainte de stingerea asfințitului, începură să se strîngă în adunarea de la școală. MIHALE, O. 518. ♦ Semnal prin care se anunță într-o cazarmă trecerea la odihna de noapte; timpul cînd se dă acest semnal. (Cu pronunțare regională) Sara pînă tîrziu, cînd tremura în noaptea de-afară fiorul stîngerii, se auzea ca dintr-o hrubă murmurul teoriei. SADOVEANU, O. VI 255. 3. Moarte. Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! EMINESCU, O. I 116. ♦ Dispariție, pieire. (Cu pronunțare regională) O căzut pe biata Moldova... toate rălele ce pot aduce stîngerea unui neam întreg. ALECSANDRI, T. II 9. ♦ Dezastru, prăpăd. Să nu care cumva să te muște șarpele de inimă să te duci acolo, că e stingere de tine. ISPIRESCU, L. 278. 4. Încetare a unei obligațiuni, a unei acțiuni penale, a unui împrumut, a unui privilegiu. S-a acoperit numai de banii împrumutați, dînd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. CĂLINESCU, E. 20.

STINGHERÍ, stingheresc, vb. IV. Tranz. A împiedica pe cineva să facă ceva, a nu lăsa pe cineva să lucreze, să se odihnească în liniște, a nu-i da cuiva pace; a stînjeni, a deranja. Să mă ierți, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. GANE, N. III 142. Toate acestea n-au îngrozit pe voinic, nici nu l-au stingherit din citire. SBIERA, P. 153. A! tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I. 338. ◊ Refl. Fiecare-și urmă, fără să se stingherească, treaba începută. HOGAȘ, M. N. 190. – Variantă: stinghirí (ISPIRESCU, L. 368, ALECSANDRI, T. I 252) vb. IV.

STINGHIRÍ vb. IV v. stingheri.

STÍNGERE ~i f. 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunță odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. /v. a (se) stinge

A SE STINGHERÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A fi stingher; a avea timiditate sau emoție; a se rușina; a se sfii; a se jena; a se stânjeni; a se intimida. /Din stingher

A STINGHERÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se stingherească; a face să fie stingher; a incomoda; a stânjeni; a jena. /Din stingher

stingherì v. a deranja, a opri de a face: de ce vă stingheriți din lucru? ISP. [stingherì e o disimilațiune din stângânì].

stingére f. Acțiunea de a stinge. La cazarmă, culcarea (stinsu luminilor): a suna stingerea. – În est stî-.

stingherésc V. stînjinesc.

stînjinésc și (rar) stîngănésc v. tr. (vsl. sŭ-tengnonti, a întinde, a strînge, a comprima, și sŭtenžiti, a contrage. V. tînjală). Deranjez, încurc, turbur: a stînjini pe cineva din lucru. – Și stingheresc (vest) și stinghiresc (est). La Bârb. Ind. 251 înstîngănesc (vsl. vùstengnonti).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl. stíngeri

stingherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stingherésc, imperf. 3 sg. stinghereá; conj. prez. 3 să stinghereáscă

stíngere s. f., g.-d. art. stíngerii; pl. stíngeri

arată toate definițiile

Intrare: stingere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stingere
  • stingerea
plural
  • stingeri
  • stingerile
genitiv-dativ singular
  • stingeri
  • stingerii
plural
  • stingeri
  • stingerilor
vocativ singular
plural
Intrare: stingheri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stingheri
  • stingherire
  • stingherit
  • stingheritu‑
  • stingherind
  • stingherindu‑
singular plural
  • stingherește
  • stingheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stingheresc
(să)
  • stingheresc
  • stingheream
  • stingherii
  • stingherisem
a II-a (tu)
  • stingherești
(să)
  • stingherești
  • stinghereai
  • stingheriși
  • stingheriseși
a III-a (el, ea)
  • stingherește
(să)
  • stingherească
  • stingherea
  • stingheri
  • stingherise
plural I (noi)
  • stingherim
(să)
  • stingherim
  • stingheream
  • stingherirăm
  • stingheriserăm
  • stingherisem
a II-a (voi)
  • stingheriți
(să)
  • stingheriți
  • stinghereați
  • stingherirăți
  • stingheriserăți
  • stingheriseți
a III-a (ei, ele)
  • stingheresc
(să)
  • stingherească
  • stinghereau
  • stingheri
  • stingheriseră
stengheri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stingeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stinghiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)