6 definiții pentru stins (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINS1 s. n. Stingere. – V. stinge.

STINS1 s. n. Stingere. – V. stinge.

STINS1 s. n. Faptul de a (se) stinge, de a nu mai arde. Căci în propria-ne lume... [luna] deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136.

stins n. fapta de a stinge: după stinsul lumânărilor.

stins n., pl. ur. Stingere: pe la stinsa luminărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: stins (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stins
  • stinsul
  • stinsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stins
  • stinsului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stins (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) stinge, de a nu mai arde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stingere un exemplu
    exemple
    • Căci în propria-ne lume... [luna] deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi stinge
    surse: DEX '09 DEX '98