2 intrări

20 de definiții

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

STIGMATIZÁRE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. De numele lui se leagă cele mai îndrăznețe tablouri pictate în vederea stigmatizării unor crime monstruoase, cum a fost represiunea răscoalei țărănești din 1907. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 392, 1/1.

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizắrii; pl. stigmatizắri

stigmatizáre s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări

STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. v. dezaprobare.

STIGMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a stigmatiza și rezultatul ei; înfierare. [< stigmatiza].

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.

stigmatizá (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizeáză

stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. și pl. stigmatizeáză

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba.

STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].

STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)

A STIGMATIZÁ ~éz tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser

stigmatizà v. a înfiera (și fig.).

*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

STIGMATIZÁRE s. 1. înfierare, (rar) înfierát, (înv.) pecetluíre. (~ unui sclav.) 2. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, (livr.) dezavuáre, reprehensiúne, (rar) reprobațiúne, sancționáre, (pop.) osîndíre, (înv.) prihánă, (fig.) veștejíre. (~ faptei necugetate a cuiva.)

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: stigmatiza
stigmatiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stigmatiza stigmatizare stigmatizat stigmatizând singular plural
stigmatizea stigmatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stigmatizez (să) stigmatizez stigmatizam stigmatizai stigmatizasem
a II-a (tu) stigmatizezi (să) stigmatizezi stigmatizai stigmatizași stigmatizaseși
a III-a (el, ea) stigmatizea (să) stigmatizeze stigmatiza stigmatiză stigmatizase
plural I (noi) stigmatizăm (să) stigmatizăm stigmatizam stigmatizarăm stigmatizaserăm, stigmatizasem*
a II-a (voi) stigmatizați (să) stigmatizați stigmatizați stigmatizarăți stigmatizaserăți, stigmatizaseți*
a III-a (ei, ele) stigmatizea (să) stigmatizeze stigmatizau stigmatiza stigmatizaseră
Intrare: stigmatizare
stigmatizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stigmatizare stigmatizarea
plural stigmatizări stigmatizările
genitiv-dativ singular stigmatizări stigmatizării
plural stigmatizări stigmatizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)