34 de definiții pentru sticlete stiglete stigleț steclete stigheliță stighiliță stiglăț stigliaci stiglieci stiglinț stigliț stigliță stinghiliță (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din sb. steglić, bg. stiglic.

sticlete sm [At: J. CIHAC, I. N. 88/15 / V: stâcle sf, stâclez[1], stâglițu, stec~, ~leț, ~igheliță, ~ighiliță sf, stiglăț, stigle~, ~igleț, ~igliaci, ~iglieci, ~iglinț, ~igliță, ~inghiliță sf, știclieț, știgleț, știglici, știglinț, știgliț, știgliță sf, tegheliță sf, tigleț, tingheliță sf, tinghiliță sf / Pl: ~eți / E: scr steglić, bg стигник] 1 (Reg; șîs ~ de scai) Mică pasăre cântătoare sedentară, din familia fringolidelor, viu colorată cu roșu, negru, alb și galben Si: (reg) domnișooară (8), domnișor (7), logăcel, logociță, logodiță, lugăcel, oiță, scai1, scaiete, scăiecior, scăier, scăișor, spinărel, sticlețel (5), tiglișor, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, pasărea-scaiului (Carduelis carduelis). 2 (Pop; îe) A avea (sau a fi cu) ~eți în (sau la) cap sau a-i cânta (cuiva) ~eții (în cap) A avea idei extravagante, bizare Si: a fi nebun, a avea gărgăuni. 3 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~eții din cap A face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, bizare. 4 (Reg; îe) A-și pune colivia cu ~eți pe cap A se căsători (2). 5 (Reg) Scatiu (1) (Carduelis spinus). 6 (Reg) Țiclean (Sitto europea caesia). 7 (Iht; reg) Regina-peștilor (Eunomontis gibosus). 8 (Arg) Sergent (6). 9 (Arg) Vânătaie la ochi, provenită din bătaie.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sticlez LauraGellner

STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

STICLÉTE, slicleți, s. m. Mică pasăre cîntătoare, cu penele felurit colorate, trăind în mod obișnuit prin scaieți, cu ale căror semințe se hrănește (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți în cap sau a-i cînta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi neîntreg la minte. Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticleții din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7. – Variante: stigléte (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigléț (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.

STICLÉTE ~ți m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt și gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ți în cap (sau a-i cânta cuiva ~ții în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~ții din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

sticlez[1] sm vz sticlete

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: stâclez LauraGellner

stigheliță sf vz sticlete

stighiliță sf vz sticlete

stigliț[1] sm vz sticlete

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: sticlete
  • silabație: -cle-
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sticlete
  • sticletele
plural
  • sticleți
  • sticleții
genitiv-dativ singular
  • sticlete
  • sticletelui
plural
  • sticleți
  • sticleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stiglete
  • stigletele
plural
  • stigleți
  • stigleții
genitiv-dativ singular
  • stiglete
  • stigletelui
plural
  • stigleți
  • stigleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigleț
  • stiglețul
  • stiglețu‑
plural
  • stigleți
  • stigleții
genitiv-dativ singular
  • stigleț
  • stiglețului
plural
  • stigleți
  • stigleților
vocativ singular
plural
steclete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigheliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stighiliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglieci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglinț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stinghiliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)