STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, de obicei șes, acoperit cu o vegetație compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufișuri și plante spinoase; formațiune vegetală care crește pe acest loc. – Din rus. step’.

STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, de obicei șes, acoperit cu o vegetație compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufișuri și plante spinoase; formație vegetală care crește pe acest loc. – Din rus. step’.

STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, secetos, de obicei șes, acoperit cu o vegetație ierboasă cu caractere de adaptare la uscăciune. Dar nu era nimeni în lung și-n lat decît vîntul peste stepa golașă și stearpă. DUMITRIU, P. F. 57. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hîrtie. REBREANU, P. S. 100. De aceea zilele îmi sînt Pustii ca niște stepe. EMINESCU, O. I 175. Am început să traduc descrierea stepei malo-rusiene, una din paginile cele mai minunate din minunatul romanț istoric «Taras Bulba» de N. Gogoli. ODOBESCU, S. A. 318. ◊ Fig. Ca pe alt tărîm, departe zăresc o licărire, Se uită lung și parcă își mai revin în fire, Pornesc încet cu grijă, pe stepa de zăpadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. 35.

stépă s. f., g.-d. art. stépei; pl. stépe

STÉPĂ s.f. (Geogr.) Regiune acoperită cu vegetație ierboasă, în care predomină gramineele. [< rus. stepi, cf. fr. steppe].

STÉPĂ s. f. întindere aridă din regiunea de câmpie, cu vegetație ierboasă. (< fr. steppe, rus. step)

STÉPĂ ~e f. Regiune, de obicei fără diferențe de nivel, în care predomină o climă semiaridă și o vegetație ierboasă. /<fr. steppe, rus. step’

stepă f. câmpie întinsă și stearpă, în Ungaria și Rusia.

*stépă f., pl. e (fr. steppe [m.], d. rus. stepĭ). Cîmpie imensă acoperită de ĭarbă în sudu Rusiiĭ și pin Tataria (în Argentina asemenea cîmpiĭ se numesc pampas).

stepá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 stepeáză

STEPÁ vb. intr. a executa un dans bătând stepul. (< step)

stépă s. f., g.-d. art. stépei; pl. stépe

stepá vb., ind. prez. 1 sg. stepéz, 3 sg. și pl. stepeáză