2 intrări

14 definiții

STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, de obicei șes, acoperit cu o vegetație compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufișuri și plante spinoase; formațiune vegetală care crește pe acest loc. – Din rus. step’.

STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, de obicei șes, acoperit cu o vegetație compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufișuri și plante spinoase; formație vegetală care crește pe acest loc. – Din rus. step’.

STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, secetos, de obicei șes, acoperit cu o vegetație ierboasă cu caractere de adaptare la uscăciune. Dar nu era nimeni în lung și-n lat decît vîntul peste stepa golașă și stearpă. DUMITRIU, P. F. 57. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hîrtie. REBREANU, P. S. 100. De aceea zilele îmi sînt Pustii ca niște stepe. EMINESCU, O. I 175. Am început să traduc descrierea stepei malo-rusiene, una din paginile cele mai minunate din minunatul romanț istoric «Taras Bulba» de N. Gogoli. ODOBESCU, S. A. 318. ◊ Fig. Ca pe alt tărîm, departe zăresc o licărire, Se uită lung și parcă își mai revin în fire, Pornesc încet cu grijă, pe stepa de zăpadă. ANGHEL-IOSIF, C. M. 35.

stépă s. f., g.-d. art. stépei; pl. stépe

STÉPĂ s.f. (Geogr.) Regiune acoperită cu vegetație ierboasă, în care predomină gramineele. [< rus. stepi, cf. fr. steppe].

STÉPĂ s. f. întindere aridă din regiunea de câmpie, cu vegetație ierboasă. (< fr. steppe, rus. step)

STÉPĂ ~e f. Regiune, de obicei fără diferențe de nivel, în care predomină o climă semiaridă și o vegetație ierboasă. /<fr. steppe, rus. step’

stepă f. câmpie întinsă și stearpă, în Ungaria și Rusia.

*stépă f., pl. e (fr. steppe [m.], d. rus. stepĭ). Cîmpie imensă acoperită de ĭarbă în sudu Rusiiĭ și pin Tataria (în Argentina asemenea cîmpiĭ se numesc pampas).

STEPÁ, stepez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa un dans bătând stepul. – Din step.

STEPÁ, stepez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa un dans bătând stepul. – Din step.

stepá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 stepeáză

STEPÁ vb. intr. a executa un dans bătând stepul. (< step)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stépă s. f., g.-d. art. stépei; pl. stépe

stepá vb., ind. prez. 1 sg. stepéz, 3 sg. și pl. stepeáză

Intrare: stepă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ste
  • stepa
plural
  • stepe
  • stepele
genitiv-dativ singular
  • stepe
  • stepei
plural
  • stepe
  • stepelor
vocativ singular
plural
Intrare: stepa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stepa
  • stepare
  • stepat
  • stepatu‑
  • stepând
  • stepându‑
singular plural
  • stepea
  • stepați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stepez
(să)
  • stepez
  • stepam
  • stepai
  • stepasem
a II-a (tu)
  • stepezi
(să)
  • stepezi
  • stepai
  • stepași
  • stepaseși
a III-a (el, ea)
  • stepea
(să)
  • stepeze
  • stepa
  • stepă
  • stepase
plural I (noi)
  • stepăm
(să)
  • stepăm
  • stepam
  • steparăm
  • stepaserăm
  • stepasem
a II-a (voi)
  • stepați
(să)
  • stepați
  • stepați
  • steparăți
  • stepaserăți
  • stepaseți
a III-a (ei, ele)
  • stepea
(să)
  • stepeze
  • stepau
  • stepa
  • stepaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)