2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

STELUȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stele (pl. lui stea) + suf. -uță.

steluță sf [At: ARISTIA, PLUT. II2 115 / Pl: ~țe / E: stele (pl lui stea) + -uță] 1-2 (Șhp) Stea (2) (mică) Si: stelișoară (1-2), steliță (1-2), stelușoară (1-2). 3 (Rar; fig) Scânteie (1). 4 (Ent; Buc) Licurici (Lampyris noctiluca). 5 (Fam; prt) Starletă (1) Cf stea (19). 6 (Pan) Obiect, desen etc. în formă de stea (2) mică. 7 (Pan) Ornament, podoabă în formă de stea (2) mică. 8 Stea (26) mică. 9 (Pan) Cusătură având forma de steluță (8). 10 Asterisc (1). 11 (Mpl) Pastă făinoasă în formă de stea (2), care se fierbe în supă. 12 Stea (29). 13 Stea (31) (mică). 14 (Șîs ~-de-zăpadă, ~-de-gheață) Stea (32). 15 (Bot) Plantă cu tulpina păroasă în partea superioară, frunzele pețiolate și florile albe dispuse în panicule, care crește în locuri umbroase și umede Si: (reg) albumeală (4), bătrâniș, iarbă-moale, steaua(36)-fetei (Stellaria nemorum). 16 (Bot; reg; șîc ~ța-fetei) Rocoțea (Stellaria graminea). 17 (Bot; reg) Iarbă-moale (Stellaria holostea). 18 (Bot; reg; îc) ~ța-fetei, ~-albă Răcovină (Stellaria media). 19 (Bot; lpl; șîc ~ța-șoricelului) Plantă cu tulpina ramificată roșietică, acoperită cu peri scurți și aspri, cu frunzele liniar-lanceolate, cu florile marginale roz sau violet, iar cele centrale tubuloase galbene Si: bătrâniș, cușmuță (4), flori-de-toamnă, ochiul-boului (Erigeron acer). 20 (Bot; lpl) Mică plantă cu tulpina înaltă, foarte păroasă, cu frunzele oblonge, cu florile centrale tubuloase gălbui, iar cele radiale roșii sau alburii Si: ochiul-boului (Erigeron alpinus). 21 (Bot; reg; șîc ~ța-șoricelului) Bătrâniș (Erigeron canadensis). 22 (Bot; reg; lpl) Ochiul-boului (Erigeron podolians). 23 (Bot; reg) Ochiul-boului (Aster alpinus). 24 (Bot; reg; lpl) Scânteiuță (9) (Aster novi-belgii). 25 (Bot; reg; îc) ~țe-vinete Steluță (1) (Aster amellus). 26 (Bot; reg; lpl) Bănuți (Bellis perennis). 27 (Bot; reg) Drențe (Callitriche verna). 28 (Bot; reg; lpl) Fluture (Gaillardia aristata). 29 (Bot; reg; șîc ~țe-de-munte) Albumeală (1) (Leontopodium alpinum). 30 (Bot; reg; lpl) Lipscănoaice (Coreopsis tinctoria). 31 (Bot; reg; lpl) Fluturași (Carmos bipiunatus). 32 (Bot; îc) ~-albișoară Lâna-caprelor (Serostium lanatum).

OCHIU 1. sm. 1 🫀 Organul vederii (🖼 3396): ~ drept, stîng; ochi negri, albaștri, verzi, căprii, ca mura; ochi frumoși, urîți, holbați, duși în fundul capului, sticloși, stinși, turburi umflați, obosiți, înroșiți de lacrimi, scăldați în lacrimi, uscați, umezi; ochi mari, mici; ochi de bou, ochi mari și cu privirea idioată; ochi de broască, de broscoiu, ochi holbați, bulbucați; ochi de gîscă, cu privirea prostească; ochi de pisică, ochi mici, de coloare verzuie, ochi cari văd și noaptea; ochi de șarpe, de șerpoaică, ochi amăgitori, ademenitori, răutăcioși; ochi de vasilisc, ochi cari te încremenesc, te țintuesc pe loc; ochi de vultur, de șoim, ochi vii, negri, pătrunzători 2 🫀 Albul sau albușul ~lui, sclerotica care înconjoară irisul: se roși pînă în albul ochilor (ISP.); globul, gogoașa ~lui; coada ~lui 👉 COADĂ15; lumina (‡lumea ~lui, ochilor 👉 LUME11, LUMINĂ9 3 A deschide, a închide, a crăpa, a căsca, a holba, a bleojdi, a beli, a pleca ochii; a-și freca, a-și obosi, a-și strica ochii; a-l durea ochii; a suferi de ochi, boală de ochi, durere de ochi; Ⓕ: izbutește a face să se vază cu ochii sufletului ceea ce... nu se mai vede cu ochii din cap (I.-GH.); Ei fac din noapte ziuă și-a zilei ochi închid (EMIN.) 4 Cuvîntul ochiu se întrebuințează cu înțelesul propriu și în sens figurat în o mulțime de locuțiuni din care pomenim pe cele mai de seamă: a avea ochii mai mari decît pîntecele (sau burta), a fi foarte lacom, a dori să aibă mai mult decît poate să cuprindă, decît poate să suporte; 👉 ALBI I. 4, ALUNECA I.10, ARUNCA I. 16, (a iubi, a-i fi drag, a păzi, a îngriji) ca ochii din cap, din tot sufletul, cu toată ardoarea, ca lucrul cel mai prețios: caimacamul își iubește nevasta ca ochii din cap (CAR.); a cheltui și ochii din cap, a cheltui foarte mult: am cheltuit și ochii din cap pînă cînd am văzut-o mare (ALECS.); a-i ieși ochii din cap, a se tot uita să vadă dacă vine cineva, a aștepta cu cea mai mare nerăbdare; a nu crede ochilor, a nu crede ce văd ochii, a se îndoi de realitatea unui lucru: fetei nu-i venea să crează ochilor, cînd văzu pe tată-său înaintea ei (ISP.); a da ochii (sau cu ochii) de cineva, a-l zări, a-l vedea, a-l întîlni: de cumva ți-o scăpa, mai bine să te duci să te înneci, decît să dai ochi cu mine (I.-GH.); a(-și) da ochii peste cap, a muri, a leșina, a lăsa să se vază albul ochilor: indignat grozav și dîndu-și ochii peste cap (VLAH.); 👉 DEGET1; Ⓕ: a deschide ochii, a fi cu băgare de seamă, cu luare aminte, a nu scăpa nimic din vedere (ca să nu greșească, ca să nu se întîmple ceva neprevăzut); (P): cine nu deschide ochii deschide punga; a deschide ochii cuiva, a-l face să vadă limpede, să-și dea seamă de un lucru pe care nu-l vedea, pe care nu-l pricepea înainte; a deschide ochii pe cineva, a iubi pentru întîia oară, a fi cea dintîiu dragoste: deschisesem ochii pe-o copilă, cam de vîrsta mea (DLVR.); voinicul pe care deschisese ea odată ochii și o fermecase cu fluierul (R.-COD.); încotro l-or duce ochii, Ia întîmplare, ori-unde ar fi să ajungă: se hotărî să se ducă... încotro l-or duce ochii (SB.); a face ochi, a deschide ochii, a se deștepta din somn: împăratul cel bătrîn... făcînd ochi și începînd să se miște (R.-COD.); a face ochi mici, a-i veni somn, a fi gata să adoarmă, a i se închide ochii de somn; a face ochi mari, a deschide ochii mari, a holba ochii (de mirare, de uimire, etc.); a face ochi dulci, a arunca priviri îndrăgostite, a căuta să intre în dragoste: începe să facă ochi dulci fetei, pe care o credea că e a Împăratului Roșu (R.-COD.): 👉 FUGI5, GEANĂ2; Ⓕ: a închide ochii, a) a adormi; b) a muri; c) a se preface că nu vede; a închide ochii cuiva, a fi de față, a sta pe lîngă un muribund pînă în ultimele momente ale acestuia; 👉 JUCA I. 5, LUA 11; a i se prinde ochii de ceva, a i se opri privirile asupra unui lucru, a-I alege din mulțime, a-i acorda preferința: se uită la toți caii... și nici de unul nu i se prindeau ochii (ISP.); a pune ochii pe cineva sau pe ceva, a-și opri privirile asupra unei persoane, asupra unui lucru, a-l distinge printre alții, a-i acorda preferința, a-l îndrăgi: în loc să puie și el ochii pe vr’una, d’o vreme încoace umblă craun (DLVR.); a pune ochi răi pe cineva, a avea sentimente de dușmănie, de neîncredere, etc. față de cineva; a-i rîde ochii, a fi plin de bucurie, nespus de mulțumit, de voios; a-i rămînea ochii la cineva, a nu-și mai putea desprinde privirile de la cineva (de drag ce-i este): era așa de bine făcută, încît ochii tuturor rămaseră la dînsa (ISP.); 👉 SCĂPĂRA I. 3; Ⓕ: a scoate ochii cuiva, a-i scoate pe nas, a-i face imputări, amintindu-i mereu și cu răutate serviciile făcute, a-i aduce aminte cu asprime, cu răutate, anumite fapte care-l privesc; a-și scoate ochii cu ceva, a-și prăpădi vederea cu un tipar sau un scris mărunt, cu o lucrare migăloasă, etc.; a-și scoate ochii cu cineva, a trăi în desfrîu cu cineva, a se da în dragoste în mod nepermis cu cineva: vezi bine că dumneata o s’o aperi, că vă scoateți ochii unul la altul (CAR.); fuge de-și scoate ochii, fuge din răsputeri, fără a se mai uita înapoi; a i se scurge (a-i sclipi, a-i licări) ochii după ceva sau după cineva, a rîvni din tot sufletul la ceva sau la cineva, a nu se mai sătura privindu-l cu dorul de a-l avea: cum văzură ele condurii, li se scurgeau ochii după dînșii (ISP.); cîteva fetișcane ce nu s’au prins în horă li se scurg ochii să fie și ele printre cele mari (DLVR.); 👉 STICLI; a u n g e ochii cuiva, a-l mitui, a-l face (prin daruri, etc.) să treacă cu vederea, să închidă ochii; ce-mi văzură ochii! expresiune prin care-și arată cineva mirarea văzînd ceva neașteptat; n'am ochi să-l văd, nu-l pot suferi, mi-e urît să-l văd înaintea ochilor 5 După prepoziții. A face c u ~l, a face semn cu ochiul: făcu cu ~l lui Vodă și ne deterăm jos din turn (I.-GH.); a dormi numai c u un ~, a dormi rău; a ațipi ușor, dar stînd mereu de pază; c u ochii liberi, fără a se servi de ochelari, de un ochian, de un microscop, etc.; Ⓕ: cu ochii închiși, orbește, fără a cerceta mai de aproape; a visa cu ochii deschiși; a fi c u ochii pe ceva, pe cineva, a nu pierde un lucru sau pe cineva din vedere, a veghia, a fi cu toată luarea aminte asupră-i; a fi c u ochii în patru, a fi cu mare băgare de seamă, a nu scăpa nimic din vedere; a aștepta cu patru(zeci) de ochi, a aștepta cu mare neastîmpăr să vie cineva, să se întîmple ceva; a fi cu patru ochi, a fi om cu carte, învățat: se numesc oameni cu patru ochi, pentru că știu carte (ISP.); a sorbi c u ochii pe cineva, a-i fi drag, a-i plăcea peste măsură; a privi, a vedea c u ochi buni, răi, a aproba, a desaproba, a-i fi, a nu-i fi pe plac ceea ce face cineva; cu ochi și cu sprîncene, vădit, învederat, real, manifest; am văzut c u ochii mei, se zice, prin emfază, spre a da mai multă tărie afirmațiunii; să-l vezi cu ochii mei, să-l vezi așa cum îl văd, cum îl judec eu; cît vezi cu ochii, cît de departe poți cuprinde cu privirea: cît vedeai cu ochii, cîmpul era acoperit cu trăsuri (I.-GH.); văzînd c u ochii, foarte iute, ca și cînd ai putea urmări cu ochii evoluțiunile: purcelul începe a se înfiripa și a crește văzînd cu ochii (CRG.): Se ducea, văzînd cu ochii, viața-i fărîmită'n clipe (VLAH.); F cum mă (îl, o, etc.) vezi cu ochii verzi, așa cum îți stă înaintea ochilor, așa cum sînt (ești, este, etc.) în realitate: l-am vîndut cu două pungi de bani, cum îi vezi cu ochii verzi (ISP.); 👉 LOGODI, LUA, VIS; – e rău d e ochi, are niște ochi care deoache ușor; 👉 ARUNCĂTURĂ4, LUME11; – a pierde, a prăpădi pe cineva d i n ochi a) a nu-l mai zări; b) a-i fi foarte drag: se tot uita la dînsa, parcă o tot pierdea din ochi (ISP.); nația te pierde din ochi, atît îi ești de drag (JIP.); a fura d i n ochi, a fura dinaintea ochilor, fără ca cel ce sta de fața să-l fi văzut; mă fură din ochi, așa-i de meșter hoțul (PAMF.); a urmări d i n ochi, a avea mereu privirea ațintită asupra cuiva, a nu-l pierde din vedere, a nu-l slăbi; 👉 CLIPEALĂ, CLIPI1; a-i fi (drag ca sarea î n ochi), a nu-l putea suferi, a-i fi foarte urît; a-i sta î n ochi, a provoca invidia, nemulțumirea cuiva, a nu-i fi nicidecum pe plac: mîndra lui Dacie... le sta în ochi noroadelor vecine (VLAH.); abia îl văd î n ochi, mi-e silă să-l văd, nu-l pot suferi; a spune verde î n ochi, curat, fără înconjur; 👉 PRAF1; înaintea ochilor, în față, dinainte-i: de se mînie, nu mai vede înaintea ochilor (DLVR.); se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor (ISP.); 👉 NEGRU I. 4; între patru ochi, numai între două persoane; – a lega pe cineva la ochi, a-i pune perdea la ochi, a-l face să nu vadă, să nu judece drept din pricina pasiunii ce i-a inspirat, a-l face să creadă lucruri ce nu sînt, a îmbrobodi; a fi legat la ochi, a fi orbit de pasiune, de un prejudiciu, a nu-și da seamă ce se petrece în jurul lui; a lua la ~, a ținti, a ochi: numai să-l iau la ~ cu săgeata, și-l voiu culca la pămînt (ISP.); a lua l a ochi, a atrage (cu interes, cu milă, cu neîncredere, cu dispreț, etc.) atențiunea cuiva sau a tuturor: am de trecut prin multe locuri, și nu vreu să mă iee oamenii la ochi (CRG.); a nu avea l a ochi buni pe cineva, a nu-l putea suferi, a nu-i fi pe plac, a privi cu ochi răi pe cineva: nu-l prea are la ochi buni pe Chiriac (CAR.); 👉 BATE II. 13, FRECA II. 1, ȘTERGE: – pe ochii mei! formulă de jurămînt pentru a întări o afirmare; a-i lua perdeaua de p e ochi, a-l face să vadă limpede și fără pasiune, a-l face să-și dea seama de cele ce se petrec; – a-i scoate prin ochi, a-i scoate pe nas, a-i imputa cu asprime, amintindu-i serviciile făcute 6 Ⓕ Privire: ~l străbate adînc în plaiurile țării 7 Ⓕ Vedere: are ochi buni, slabi 8 O bucată de carne cu ochi, un boț cu ochi 👉 CARNE 1 9; (P): ~l lui Dumnezeu nu doarme, Dumnezeu vede ce facem și răsplătește la timp fie-căruia după faptele lui; – mai credincioși ochii decît urechile, mai multă crezare trebue dată celor ce au văzut decît celor ce au auzit un lucru; – ochii ce nu se văd se uită, cei plecați departe sînt curînd uitați: – doi ochi văd mai bine decît unul, doi inși își dau mai bine seama de ceva decît unul singur; – gardul are (sau ferestrele au) ochi și zidul (sau pereții) urechi, cele ce se fac sau se vorbesc pot ușor fi văzute sau auzite de alții, dacă nu se iau anumite precauțiuni; ochii și sprîncenele fac toate păcatele, dragostea pornește de la o față frumoasă; 👉 ALBASTRU I. 1, BAN19, BÎRNĂ2, CERE I. 5, CORB1, DINTE1, FĂINĂ4, ÎNGRĂȘA1, ÎNȚELEPT2, ORB, PLÎNGE 10 🌿 OCHIUL-BOULUI1, plantă cu frunzele acoperite cu peri moi, cu flori mari galbene; crește prin pășunile stîncoase din munți (Aster alpinus) (🖼 3397); OCHIUL-BOULUI2 – AURATĂ; OCHIUL-BOULUI3 = CINCI-DEGETE; OCHIUL-BOULUI4 – LĂPTUCUL-OII; OCHIUL-BOULUI5 = STELIȚĂ; OCHIUL-BOULUI6 – STELUȚE; – OCHIUL-LUPULUI, plantă cu florile dispuse în mici spice ovoide; crește prin locuri nisipoase, pe matca rîurilor (Plantago arenaria) (🖼 398); – OCHIUL-MÎȚEI = IARBA-ȘARPELUI1; – OCHIUL-ȘARPELUI1, plantă ierboasă, cu frunzele mici albe, mătăsoase și păroase, cu flori albastre ca cerul, cu gîtul galben (Eritrichium terglouense); OCHIUL-ȘARPELUI2, mică plantă cu frunzele păroase, cu florile mici, de un albastru închis (Myosotis intermedia) (🖼 3399); – OCHIUL-ȘARPELUI3 = OCHII-PĂSĂRUICII2; – OCHIUL-ȘARPELUI4 = NU-MĂ-UITA; – OCHIUL-SOARELUI = VANILIE-SĂLBATICĂ; – OCHII-CUCULUI – CÎRCIUMĂRESE; – OCHII-PĂSĂRUICII1, plantă cu flori mici, albastre, rar albe sau roșii; crește prin fînețele umede, pe lîngă bălți, pîraie și rîuri; numită și „grîul-cucului”, „nu-mă-uita”, „ochiul -șarpelui” sau „urechea-șoarecelui” (Myosotis palustris) (🖼 3400); OCHII-PĂSĂRUICII2 = NU-MĂ-UITA1; – OCHII-ȘORICELULUI, mică plantă erbacee, cu flori albicioase; crește prin munți (Saxifraga adscendens) 11 🐦 OCHIUL-BOULUI = PITULICE 12 🐙 OCHIUL-PĂUNULUI(-DE NOAPTE), fluture de noapte pe ale cărui aripi se află cîte un ochiu la fel cu aceia de pe penele de la coada păunului (Saturnia piri) (🖼 3401); OCHIUL-PĂUNULUI-DE-ZI, numele unui alt fluture (Vanessa io) (🖼 3402) 13 pr. anal. 🍽 Gaură mică în cașcaval, în miezul pîinii, etc. 14 🍽 Mic rotocol de grăsime la suprafața supei 15 🎲 ♠️ Fie-care din punctele de pe un zar, de pe un domino, de pe o carte de joc: menesc a bine... mi-o ieșit zece ochi de caro... și dedesubt trii ochi de cupă (ALECS.) 16 🐦 Fie-care din petele colorate, în formă de ochi pe penele de la coada păunului 17 🌿 Fie-care din nodurile viței, unde se formează mugurii: vlăstarele se taie jumătate de palmă de sub ~l viței cu o bucățică din vița cea veche (ION.). II. (pl. -iuri) sn. 1 🌐 Loc deschis, poieniță, luminiș de crîng: aice era un ~ de pămînt verde, ca un ostrov în mare (SB.); dînd de vale prin bungeturi, printre colți și iară ieșind la ~ri de poieniță (JIP.); un ~ în pădure adăpostește un sat (IRG.) 2 Loc unde se învîrtește apa unui rîu, vîrtej, vîltoare: Oltul... se aruncă peste stînci și cade în ~ri iuți și adînci (DLVR.); peste adîncimi se fac ~ri mari cari rotesc în loc (VLAH.). 3 ~ de fereastră, geam: vîntul lovește în ~l mic de geam (GRL.) 4 💒 ~l podului, mică ferestruică pe acoperișul caselor țărănești 5 Despărțitură într'un sertar, în regalul cu litere la tipografii 6 🐙 Chilioară de stup, alveolă 7 ⛓ Ineluș sau deschizătură ce formează firul de ață, de lînă, de sforicică, etc. la o țesătură sau împletitură (🖼 3403); laț de funie: bătrîna înșira ~rile pe cîrlige (DLVR.); ~rile unei plase 8 Ineluș, veriguță la un lanț, la un laț, la zale, la un șurub (🖼 3404) 9 pl. 🍽 Mîncare făcută din ouă prăjite astfel ca gălbenușul să iasă întreg: îmi puse dinainte uscături, un puiu fript, ~ri și o gărăfioară de vin (GN.) 10 PLIN-OCHIU, plin pînă sus: cofa este cu apă plină-ochiu (PAMF.) [lat. oc(ŭ)lus].

STELUȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelișoară. ♦ Fig. Scânteie. II. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată de păr alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zăpadă. 6. Stea (II 2) (mică). III. 1. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: steluțe-de-munte = floare-de-colț. – Stea + suf. -uță.

STELUȚĂ, steluțe, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1). Dincolo de Siret se aprind focuri; steluțele sfioase încep a tremura în mările de sus. SADOVEANU, O. II 190. Zări... într-o depărtare licărind o lumină ca o steluță. ISPIRESCU, L. 395. Trei fecioare albe, nalte și frumoase... s-au nălțat în ceruri, cîntînd împreună... și ca trei steluțe se pierdură în stele. ALECSANDRI, P. I 192. ◊ (Poetic) O, blîndă, mult duioasă și tainică lumină, În veci printre steluțe te cată al meu dor. ALECSANDRI, P. I 119. ♦ Fig. Nume dat femeii iubite. V. stea (I 1). N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare dincolo de mormînt! ALECSANDRI, O. 124. ♦ Fig. Scînteie. În cenușă nu licărea nici o steluță. SADOVEANU, O. III 148. II. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). Printre florile ce vă trimit veți găsi împrăștiete mai multe floricele albastre cu o steluță galbenă în mijloc. NEGRUZZI, S. I 103. ♦ Asterisc. 2. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă în formă de stea, care se fierbe în supă. 3. Cusătură în formă de stea. 4. Pată albă pe fruntea unor animale. V. stea (II 1 e). Iată că-ntr-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară, Fiară blîndă de la munte Cu steluță albă-n frunte. ALECSANDRI, P. II 89. Mărioara se-ntîlnea C-un străin care venea Pe-un fugar sirep de munte Cu steluță albă-n frunte. id. O. 105. Vin oile de la munte Cu steluțe albe-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46. 5. Fig. Fulg de zăpadă. Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie, Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. ALECSANDRI, O. 169. III. Plantă erbacee cu flori albe, care crește prin păduri umbroase și umede (Stellaria nemorum). ◊ Compus: steluțe-de-munte = albumeală. Caraimanul cu țancuri ascuțite, pe brîiele cărora cresc friguroasele steluțe-de-munte. VLAHUȚĂ, la CADE.

STELUȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce crește prin locuri umbroase și umede. /stele + suf. ~uță

steluță f. 1. asterisc; 2. bucată de sticlă în formă de stea pentru policandre; 3. pl. stelișoare; 4. Bot. Mold. bătrâniș.

stelúță f., pl. e. Stea mică. Semn tipografic în formă de stea (asterisc). O plantă care crește prin pădurile umbroase și umede (stellaria nemorum, cu varietatea stellaria holostea, numită și iarbă moale). Pl. Tăĭețeĭ în formă de steluțe.

Ortografice DOOM

steluță s. f., g.-d. art. steluței; pl. steluțe

steluță s. f., g.-d. art. steluței; pl. steluțe

steluță s. f., g.-d. art. steluței; pl. steluțe

Enciclopedice

ASTER L., STELUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N, Africa de S, Asia și Europa, peste 350 de specii (erbacee, anuale, bienale, majoritatea însă vivace), glabre sau pubescente. Frunze alterne fără stipele, dentate sau nedentate. Flori sesile așezate pe un receptacul comun și reunite în calatidii (înconjurate de un involucru cu foliolele așezate de cele mai multe ori imbricat, în mai multe rînduri, verzi, pieloase) singulare, în panicule mai dense sau mai rare sau în buchete umbelate. Florile radiale deseori liniar-oblongi, uniseriale, albe, albastre, violacee, roșii, cele ale discului tubuloase, galbene, rar purpur-violete, stigmat cu diviziunile lanceolate la vîrf. Perii papului, 2-3 seriali.

Sinonime

STELUȚĂ s. 1. v. asterisc. 2. (reg.) strelici. (~e de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Stellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrâniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.

STELUȚĂ s. v. albumeală, albumiță, bătrâniș, bumbișor, floarea-reginei, floare-de-colț, licurici, rocoțea, scânteiuță.

STELUȚĂ s. 1. (TIPOGR.) asterisc, stea. (~ poate trimite la o notă aflată în josul paginii.) 2. (reg.) strelici. (~ de grăsime, în supă.) 3. (BOT.; Slellaria nemorum) (reg.) albumeală, bătrîniș, iarbă-moale, steaua-fetei. 4. (BOT.; Erigeron alpinus și racemosus) (reg.) ochiul-boului.

steluță s. v. ALBUMEALĂ. ALBUMIȚĂ. BĂTRÎNIȘ. BUMBIȘOR. FLOAREA-REGINEI. FLOARE-DE-COLȚ. LICURICI. ROCOȚEA. SCÎNTEIUȚĂ.

Intrare: steluțe
steluțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: steluță
steluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • steluță
  • steluța
plural
  • steluțe
  • steluțele
genitiv-dativ singular
  • steluțe
  • steluței
plural
  • steluțe
  • steluțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

steluță, steluțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui stea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stelișoară
    • format_quote Dincolo de Siret se aprind focuri; steluțele sfioase încep a tremura în mările de sus. SADOVEANU, O. II 190. DLRLC
    • format_quote Zări... într-o depărtare licărind o lumină ca o steluță. ISPIRESCU, L. 395. DLRLC
    • format_quote Trei fecioare albe, nalte și frumoase... s-au nălțat în ceruri, cîntînd împreună... și ca trei steluțe se pierdură în stele. ALECSANDRI, P. I 192. DLRLC
    • format_quote poetic O, blîndă, mult duioasă și tainică lumină, În veci printre steluțe te cată al meu dor. ALECSANDRI, P. I 119. DLRLC
    • 1.1. figurat Nume dat femeii iubite. DLRLC
      • format_quote N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare dincolo de mormînt! ALECSANDRI, O. 124. DLRLC
    • 1.2. figurat Scânteie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scânteie
      • format_quote În cenușă nu licărea nici o steluță. SADOVEANU, O. III 148. DLRLC
  • 2. prin analogie Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Printre florile ce vă trimit veți găsi împrăștiete mai multe floricele albastre cu o steluță galbenă în mijloc. NEGRUZZI, S. I 103. DLRLC
    • 2.1. Asterisc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: asterisc
  • 3. prin analogie (la) plural Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. prin analogie Cusătură în formă de stea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. prin analogie Pată de păr alb pe fruntea unor animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iată că-ntr-o dumbrăvioară El zărește-o căprioară, Fiară blîndă de la munte Cu steluță albă-n frunte. ALECSANDRI, P. II 89. DLRLC
    • format_quote Mărioara se-ntîlnea C-un străin care venea Pe-un fugar sirep de munte Cu steluță albă-n frunte. ALECSANDRI, O. 105. DLRLC
    • format_quote Vin oile de la munte Cu steluțe albe-n frunte (Carul cu nuiele). GOROVEI, C. 46. DLRLC
  • 6. prin analogie Fulg de zăpadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie, Crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie. ALECSANDRI, O. 169. DLRLC
  • 7. prin analogie Stea (mică). DEX '09 DEX '98
  • 8. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori albe (Stellaria nemorum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • chat_bubble compus Steluțe-de-munte = albumeală, floare-de-colț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caraimanul cu țancuri ascuțite, pe brîiele cărora cresc friguroasele steluțe-de-munte. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Stele (pluralul lui stea) + -uță. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.