stelaj sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~agiu, (reg) stal~, stalajie sf (Pl: stalajii), stalaș, stălag, stăl~, stălajă sf, stălaș, ~ag, șt~ (Pl: ștelagii) / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ger Stellage] 1 Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se păstrează diferite obiecte (mai ales cărți sau vase) Vz etajeră. 2 (Reg) Dulap (pentru vase). 3 (Trs) Firidă (1). 4 (Reg; îf stălaj) Tejghea. 5 (Îvr) Eșafodaj (1).

STELÁJ, stelaje, s. n. (Regional) Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se pot așeza cărți (v. etajeră), vase de bucătărie sau alte obiecte.

STELÁJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage)

STELÁJ ~e n. Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră mare. /<germ. Stellage

*steláj n., pl. e (germ. stellage, d. fr. étalage, etalaj. care vine, d. germ. stall, grajd, loc. V. etalaj, stal). Rar. Dulap cu geamurĭ și polițe p. prăvăliĭ.

stelag sn vz stelaj

stelagiu sn vz stelaj

steláj s. n., pl. steláje

steláj s. n., pl. steláje

stelaj