11 definiții pentru stelaj stelag stelagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STELÁJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage.

STELÁJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage.

stelaj sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~agiu, (reg) stal~, stalajie sf (Pl: stalajii), stalaș, stălag, stăl~, stăla sf, stălaș, ~ag, șt~ (Pl: ștelagii) / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ger Stellage] 1 Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se păstrează diferite obiecte (mai ales cărți sau vase) Vz etajeră. 2 (Reg) Dulap (pentru vase). 3 (Trs) Firidă (1). 4 (Reg; îf stălaj) Tejghea. 5 (Îvr) Eșafodaj (1).

STELÁJ, stelaje, s. n. (Regional) Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se pot așeza cărți (v. etajeră), vase de bucătărie sau alte obiecte.

STELÁJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage)

STELÁJ ~e n. Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră mare. /<germ. Stellage

*steláj n., pl. e (germ. stellage, d. fr. étalage, etalaj. care vine, d. germ. stall, grajd, loc. V. etalaj, stal). Rar. Dulap cu geamurĭ și polițe p. prăvăliĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

steláj s. n., pl. steláje

steláj s. n., pl. steláje

Intrare: stelaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stelaj
  • stelajul
  • stelaju‑
plural
  • stelaje
  • stelajele
genitiv-dativ singular
  • stelaj
  • stelajului
plural
  • stelaje
  • stelajelor
vocativ singular
plural
stelag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stelagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)