stelaj sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~agiu, (reg) stal~, stalajie sf (Pl: stalajii), stalaș, stălag, stăl~, stălajă sf, stălaș, ~ag, șt~ (Pl: ștelagii) / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ger Stellage] 1 Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se păstrează diferite obiecte (mai ales cărți sau vase) Vz etajeră. 2 (Reg) Dulap (pentru vase). 3 (Trs) Firidă (1). 4 (Reg; îf stălaj) Tejghea. 5 (Îvr) Eșafodaj (1).