18 definiții pentru statuie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STATUIE, statui, s. f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spațiu deschis. ◊ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie.Var.: (înv.) statuă s. f.] – Din fr. statue. Cf. lat. statua.

STATUIE, statui, s. f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spațiu deschis. ◊ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie.Var.: (înv.) statuă s. f.] – Din fr. statue. Cf. lat. statua.

statuie sf [At: MAIOR, IST. 221 / V: ~uă / Pl: ~ui, (înv) ~ / E: lat statua, fr statue] 1 Sculptură care reprezintă tridimensional imaginea unor ființe, a unor figuri alegorice etc. 2 (Fam; îe) A ridica (cuiva) (o) ~ A arăta recunoștință față de cineva. 3 (Fam; îae) A aduce cuiva laude exagerate. 4 (Fam; îe) Meriți (merită, meritați) (o) ~ Se spune, cu ironie, despre o persoană care merită o recompensă sau laude. 5 (Fam) Persoană (frumoasă, dar) lipsită de căldură sufletească. 6 (Reg; pcf) Statură (3).

STATUIE, statui, s. f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea unor ființe sau a unor figuri alegorice în piatră, marmură, lemn, bronz etc. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate, Inscripții pe plăci de-aur, statui în bronz turnate... MACEDONSKI, O. I 168. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare a picioarelor ș-a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice ale gladiatorilor romani. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. Ar fi zis cineva că [Olga] este o statuie de marmură, ieșită din mînile lui Canava. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ Expr. (Familiar) Merită (o) statuie, se zice despre o persoană care merită o recompensă mare sau laude neprecupețite. (Ironic) A ridica (cuiva) o statuie = a-și arăta recunoștința față de cineva (aducîndu-i laude exagerate). – Variantă: (învechit) statuă, statue (HOGAȘ, M. N. 55, ODOBESCU, S. III 71, NEGRUZZI, S. I 160), s. f.

STATUIE s.f. Sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statuă s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].

STATUIE s. f. sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)

STATUIE statui f. Sculptură care reprezintă în întregime un om sau o altă ființă (reală sau imaginară). ~ de bronz. ~ ecvestră.Ca o ~ a) neclintit; înmărmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o ~ a) a fi cuiva profund recunoscător; b) a preamări pe cineva în mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. -tu-ie] /<lat. statua, fr. statue

STATUĂ s. f. v. statuie.

STATUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua].

statuă f. 1. figură de plin relief ce reprezentă o ființă vie pe de-a întregul; 2. fig. om lipsit de acțiune și mișcare.

*státuă f., pl. e și ĭ (lat. státua d. statúere, a așeza). Figură de om saŭ de animal cĭoplită în marmură saŭ turnată din bronz (saŭ alt metal): státua călare a luĭ Ștefan cel Mare la Iașĭ. Fig. Persoană rece saŭ fără energie: acest om e o statuă. – Ob. statúĭe (după fr. statue), pl. uĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

statuie s. f., art. statuia, g.-d. art. statuii; pl. statui, art. statuile (desp. -tu-i-)

statuie s. f., art. statuia, g.-d. art. statuii; pl. statui, art. statuile (-tu-i-)

statuie s. f., art. statuia, g.-d. art. statuii; pl. statui, art. statuile (sil. -tu-i-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

STATUIA LIBERTĂȚII, monument situat la întrarea în G. New York, pe ins. Liberty (Bedloe), reprezentând o femeie care ține în mână o torță, simbol al S.U.A. și orașului New York, realizată în 1886 de sculptorul francez Frédéric-Auguste Bartholdi (1834-1904) și dăruită de Franța guvernului american. Înălțime 40 m. Declarată monument național (23,5 ha) și inclusă (în 1984) în Patrimoniul cultural universal.

Ah! la belle statue! Oh! le beau piédestal! Les vertus sont à pied et le vice à cheval! (fr. "Ah! frumoasa statuie! Oh! frumosul piedestal! Virtuțile-s pe jos, iar viciul e pe cal!) Epigramă scrisă de un necunoscut pe soclul statuii regelui Ludovic XV al Franței, dezvelită la 2 iunie 1765 la Paris, în piața devenită Piața Revoluției și mai tîrziu Piața Concordiei. Aceste cuvinte sînt citate spre a arăta că în lumea regilor și a aristocrației viciul domină virtuțile. IST.

Intrare: statuie
  • silabație: sta-tu-ie info
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statuie
  • statuia
plural
  • statui
  • statuile
genitiv-dativ singular
  • statui
  • statuii
plural
  • statui
  • statuilor
vocativ singular
plural
statuă1 (pl. --) substantiv feminin
substantiv feminin (F100)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statuă
  • statua
plural
genitiv-dativ singular
  • statuei
plural
vocativ singular
plural
statuă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statuă
  • statua
plural
  • statue
  • statuele
genitiv-dativ singular
  • statue
  • statuei
plural
  • statue
  • statuelor
vocativ singular
plural
statuă3 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Învechit, nerecomandat.
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statuă
  • statua
plural
  • statui
  • statuile
genitiv-dativ singular
  • statui
  • statuii
plural
  • statui
  • statuilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

statuie, statuisubstantiv feminin

  • 1. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor ființe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spațiu deschis. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate, Inscripții pe plăci de-aur, statui în bronz turnate... MACEDONSKI, O. I 168. DLRLC
    • format_quote În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare a picioarelor ș-a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice ale gladiatorilor romani. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. DLRLC
    • format_quote Ar fi zis cineva că [Olga] este o statuie de marmură, ieșită din mînile lui Canava. NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
    • chat_bubble ironic prin exagerare A ridica (cuiva) o statuie = a-și arăta recunoștința (față de cineva). DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble ironic prin exagerare A ridica (cuiva) o statuie = a aduce (cuiva) laude superlative. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble familiar Merită (o) statuie, se zice despre o persoană care merită o recompensă mare sau laude neprecupețite. DLRLC
    • chat_bubble Ca o statuie = neclintit, înmărmurit. NODEX
    • chat_bubble Ca o statuie = impasibil, rece. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.