14 definiții pentru staniu Sn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum.

STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb, foarte maleabil, întrebuințat în diferite aliaje sau ca metal acoperitor; cositor. Aliaj de staniu.

STÁNIU s.n. Metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil; cositor. [Pron. -niu. / < lat. stannum, cf. it. stagno, germ. Stannum].

STÁNIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum)

STÁNIU n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune și la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum, stagnum, it. stagno

*stániŭ n.(it. stagno, stannum). Chim. Cositor, un metal alb tetravalent cu care se spoĭesc tingirile de aramă ca să nu cotlească. E maleabil și ductil și se topește la 228°. Cînd îl îndoĭ, din cauza frecăriĭ cristalelor din care se compune, pîrîĭe. V. staniol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stániu [niu pron. nĭu] s. n., art. stániul; simb. Sn

stániu s. n. [-niu pron. -niu], art. stániul; simb. Sn


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÁNIU s. (CHIM.) cositor, (Transilv. și Ban.) pleu.

STANIU s. (CHIM.) cositor, (Transilv. și Ban.) pleu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

STÁNIU (< it., lat.) s. n. Element chimic (Sn; nr. at. 50, m. at. 118,71, p. t. 231,9°C, p. f. 2.362°C, gr. sp. 7,28); metal alb-argintiu, maleabil și ductil. Se obține din casiterită prin reducere cu cărbune. Se prezintă în modificațiile alotropice α, β și γ. În combinații funcționează bi- și tetravalent. Se folosește mult în aliaje și la acoperirea altor metale, pentru a le proteja împotriva coroziunii. Este cunoscut din Antic. Sin. cositor.

Sn, simbol chimic pentru staniu.

Intrare: staniu
  • pronunție: -nĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staniu
  • staniul
  • staniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • staniu
  • staniului
plural
vocativ singular
plural
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

staniu Sn

  • 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje, la fabricarea staniolului și a tinichelei sau la acoperirea unor metale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: cositor (elem.) pleu un exemplu
    exemple
    • Aliaj de staniu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX Șăineanu, ed. VI
  • comentariu simbol Sn
    surse: DOOM 2

etimologie: