25 de definiții pentru pleu plec plef pleh plit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, sb. pleh.

pleu [At: ANON CAR. / V: plec, plef, pleh, plei, plev, plic, plit sn / Pl: (1-4) ~ri, ~eie, (5) plei / E: srb pleh, mg pléh] 1 sn (Reg) Tablă din care sunt confecționate obiecte sau părți de obiecte. 2 sn (Reg; de obicei urmat de determinări care indică destinația) Obiect confecționat din tablă. 3 sn (Trs; Ban) Cositor. 4 sn (Reg) Plumb (1). 5 sm (Mar) Unitate de măsură pentru capacitate nedefinită mai îndeaproape.

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.

PLEU, pleuri, s. n. (Regional) Tinichea. Nescari linguri de pleu Să mănînce cu ele oleu. MARIAN, NU. 666. Un turn acoperit cu pleu (tinichea). RETEGANUL, P. I 16.

PLEU ~uri n. reg. Foaie subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă, tinichea. /<ung. pléh, sb. pleh

pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).

PLIT s. n. (Transilv.) Rîtul porcului. De-ar fi un porc întreg, Cu urechile ne-ar auzi, Cu ochii ne-ar vedea, Cu plitul tot în vînt ne-ar arunca. PAMFILE, CR. 167.

flit și plit n., pl. urĭ. Trans. Rît. V. teflu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pleu (reg.) s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri

pleu s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEU s. v. cositor, plumb, staniu, tablă, tinichea.

pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLĂ. TINICHEA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plit (-turi), s. n. – Rît de porc. – Var. flit. Origine necunoscută. În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.

pléu, pleuri, (plev), s.n. – (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml.: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel, 1979). 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maramureșul de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA) < sas. plech, germ. Blech „tinichea” (Scriban).

Intrare: pleu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleu
  • pleul
  • pleu‑
plural
  • pleuri
  • pleurile
genitiv-dativ singular
  • pleu
  • pleului
plural
  • pleuri
  • pleurilor
vocativ singular
plural
plec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pleh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plit
  • plitul
  • plitu‑
plural
  • plituri
  • pliturile
genitiv-dativ singular
  • plit
  • plitului
plural
  • plituri
  • pliturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)