13 definiții pentru cositor (chim.) Sn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

COSITÓR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cositór2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositór (staniu) s. n.; simb. Sn


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. și Ban.) pleu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar.Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

Intrare: cositor (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
vocativ singular
plural
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cositor (chim.) Sn

  • 1. chimie Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: pleu staniu un exemplu
    exemple
    • De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol Sn
    surse: DOOM 2

etimologie: