14 definiții pentru cositor (chim.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITÓR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITÓR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

COSITÓR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare

cositor2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositór (staniu) s. n.; simb. Sn

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. și Ban.) pleu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cositór s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar.Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

Intrare: cositor (chim.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
vocativ singular
plural
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositorsubstantiv neutru

  • 1. chimie Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167. DLRLC
  • comentariu simbol Sn DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.