15 definiții pentru stârpi

STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

stârpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpésc, imperf. 3 sg. stârpeá; conj. prez. 3 să stârpeáscă

stârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpésc, imperf. 3 sg. stârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârpeáscă

STÂRPÍ vb. 1. v. masacra. 2. v. eradica. 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. v. lichida.

STÂRPÍ vb. v. avorta, castra, jugăni, scopi, seca, steriliza.

A STÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (animale sau plante vătămătoare, deprinderi rele etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a extirpa; a extermina. 2) A face să se stârpească. /Din sterp

A SE STÂRPÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre femele) 1) A pierde capacitatea de a mai procrea sau de a mai da lapte; a deveni stearpă. 2) pop. (despre pământuri, livezi etc.) A deveni neroditor; a se secătui. /Din sterp

stârpì v. 1. a smulge bălăriile, a desrădăcina; a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge: a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte: vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v. sterp)].

STÎRPÍ, stîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale vătămătoare) A omorî (în număr mare); a extermina; (cu privire la plante dăunătoare) a scoate din rădăcină, a smulge cu rădăcini cu tot (pentru a face să dispară specia dintr-un loc) (v. extirpa). A stîrpi buruienile. ♦ (Cu privire la oameni) A distruge (în masă); a nimici, a extermina. Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. ◊ (Rar, cu privire la un singur individ) Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EETIMIU, Î. 34. ◊ Refl. reciproc. Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. 2. Tranz. A desființa, a lichida, a nimici. Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit- KOGĂLNICEANU, S. A. 160. Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. 3. Intranz. și refl. (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a avorta, a lepăda, a pierde. Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. ◊ Tranz. fact. Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. A. III 56. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai da lapte. Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330.

1) stîrpésc v. tr. (poate deosebit de sterpesc 2 și derivat d. lat ex-stĭrpare, a extirpa). Extirpez, extermin, nimicesc așa în cît sâ nu maĭ răsară: a stîrpi buruĭana cea rea, lupiĭ, (fig.) apucăturile cele rele.

2) stîrpésc și (Dos.) sterpésc v. tr. (d. sterp). Prefac în sterp, lipsesc de copiĭ, fac să peardă copilu orĭ laptele: a stîrpi o vacă. Fac să fie avortat orĭ să se peardă laptele: a stîrpi un mînz, laptele. V. intr. Avortez orĭ perd laptele: vaca a stîrpit. – Și stă- (est).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stârpí, stârpesc, vb. tranz., refl. – 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare “a dezrădăcina; a distruge, a suprima„ (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

STÎRPÍ vb. 1. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 2. (livr.) a eradica. (A ~ o boală.) 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. a desființa, a lichida, a suprima. (A ~ favoritismele.)

stîrpí vb. v. AVORTA. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. SECA. STERILIZA.

Intrare: stârpi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stârpi stârpire stârpit stârpind singular plural
stârpește stârpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stârpesc (să) stârpesc stârpeam stârpii stârpisem
a II-a (tu) stârpești (să) stârpești stârpeai stârpiși stârpiseși
a III-a (el, ea) stârpește (să) stârpească stârpea stârpi stârpise
plural I (noi) stârpim (să) stârpim stârpeam stârpirăm stârpiserăm, stârpisem*
a II-a (voi) stârpiți (să) stârpiți stârpeați stârpirăți stârpiserăți, stârpiseți*
a III-a (ei, ele) stârpesc (să) stârpească stârpeau stârpi stârpiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)