4 intrări

Articole pe această temă:

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STẤNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.

STẤNCĂ, stânci, s. f. 1. Bloc mare de piatră (în munți), de obicei cu pereții drepți și colțuroși; stană. 2. Fig. Obstacol, dificultate mare. – Et. nec.

STÂNCĂ ~ci f. Bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase. ~ de granit. ~ submarină. [G.-D. stâncii] /Orig. nec.

stâncă f. massă de piatră foarte dură înțepenită în pământ. [V. stană].

STÎ́NCĂ, stînci, s. f. 1. Bloc mare de piatră, lipsit de vegetație, cu pereții drepți și colțuroși; stană, stei. Pîraiele au prins a suna altfel, cu zvon de clopoței, și sar pe trepte de stîncă și gheață. SADOVEANU, B. 120. Trudit apoi, m-am așezat pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. În castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie. COȘBUC, P. I 119. ◊ Cristal de stîncă v. cristal. ♦ (Învechit, impropriu) Rocă. Există în Banat și stînci eruptive. I. IONESCU, M. 49. 2. Fig. Obstacol, dificultate. N-ai grijă, n-ai frică, Oricîte talazuri și stînci se ridică În calea ta, Lume! NECULUȚĂ, Ț. D. 40. Să vedem însă cum ocolește autorul primejdioasa stîncă de a descrie și introduce pe eroul poemei sale. MACEDONSKI, O. IV 50.

Tarpeiană (Stânca) f. partea muntelui Capitoliu, la Roma, de unde se prăvăliau cei osândiți la moarte: fig. nu departe dela Capitoliu până la Stânca Tarpeiană, căderea e vecină triumfului.

stî́ncă f., pl. ĭ (vsl. stĭena, zid, părete, peatră; ceh. stĭena, stĭenka, sîrb. sténjăk, stîncă prăpăstioasă, stenje, stîncă. V. stan și steĭ 1). Bloc de peatră în munți saŭ ape: un izvor picura din stîncă, corabia s’a ciocnit de-o stîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stấncă s. f., g.-d. art. stấncii; pl. stânci

stâncă s. f., g.-d. art. stâncii; pl. stânci

!cristál-de-stấncă (silice) s. n.

láptele-stấncii (plantă) s. m.

!tálpa-stấncii (plantă) s. f. art., g.-d. art. tắlpii-stấncii

cristál de stâncă s. n. + prep. + s. f.

láptele-stâncii (bot.) s. m.

tálpa-stăncii/tálpa-stâncii s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STÂNCĂ s. v. piatră, rocă.

STÂNCĂ s. (pop.) stană, (reg.) canara, (Transilv.) cârșie, (prin Olt. și Ban.) janț. (O ~ uriașă de bazalt.)

CURECHI-DE-STÂNCĂ s. v. rujă.

MUȘTARUL-STÂNCILOR s. v. mirodea.

curechi-de-stâncă s. v. RUJĂ.

arată toate definițiile

Intrare: Stâncă
Stâncă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Stâncă
Intrare: stâncă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâncă
  • stânca
plural
  • stânci
  • stâncile
genitiv-dativ singular
  • stânci
  • stâncii
plural
  • stânci
  • stâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: cristal-de-stâncă
cristal-de-stâncă substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristal-de-stâncă
  • cristalul-de-stâncă
plural
genitiv-dativ singular
  • cristal-de-stâncă
  • cristalului-de-stâncă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: talpa-stâncii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talpa-stâncii
plural
genitiv-dativ singular
  • tălpii-stâncii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talpa-stăncii
plural
genitiv-dativ singular
  • tălpii-stăncii
plural
vocativ singular
plural

talpa-stâncii talpa-stăncii

  • 1. compus Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe, cu întrebuințări medicinale (Coronopus procumbens).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: