SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, sb. sporiti „a discuta”.

spori¹ [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi², (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare¹ Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări¹. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări¹. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii¹. 18 vt A învinge.

spori² [At: PANN, P. V. I, 18/15 / Pzi: ~resc / E: spor²] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3-4 vti (Îvp) A răspunde obraznic.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor². 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor². Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.

SPORI, sporesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să crească (în volum, în cantitate); a mări, a înmulți. Îngrășămintele azotoase sporesc producerea de clorofilă. SĂVULESCU, M. U. I 173. O fîntînă strîmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării. TOPÎRCEANU, B. 13. Manea... da din umeri, zîmbea din cînd în cînd, dar nu sporea vorbele. SLAVICI, N. I 133. 2. Intranz. și (rar) refl. A deveni mai mare (în volum, în cantitate); a crește, a se mări, a se înmulți. Să sporească producția, să fim frunte-n întrecere, Să răpunem cărbunii ca secara sub secere! DEȘLIU, G. 47. O coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie – o clipă sporind, se risipește apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 41. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. 3. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor. Totdeauna găsea el de lucru: la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. ISPIRESCU, L. 206. Unde-s doi, puterea crește, Și dușmanul nu sporește! ALECSANDRI, O. 142. Acel ce tuturor se laudă și spune, În trebi puțin sporește. DONICI, F. 35. ♦ A deveni prosper, a prospera. O ființă cît de slabă sporește cînd își răzbună. HASDEU, R. V. 60. 4. Intranz. (Învechit și arhaizant) A-și da silința, a se zori. Fugariul însă, sporind mai mult, au ajuns la un sîn de marea. DRĂGHICI, R. 167. ◊ Fig. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. Dacă aș fi într-adevăr dușman măriei-tale, atunci aș fi sporit și eu cu îndemnul pe prietinii mei... ca să trimeată, cu sol, anume cărți pe care le au ei. SADOVEANU, Z. C. 103. 5. Tranz. A povesti (exagerînd), a spune (verzi și uscate); a flecări. Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei... dacă știu eu ceva la sufletul meu din cîte ți le-a sporit dumnealui. CARAGIALE, O. I 65. Și sporește cît de multe Cui o vrea să te asculte. PANN, P. V. I 18. Cu urechea-mi asculta Cîte vorbise mă-sa, Cîte sporise ceata. TEODORESCU, P. P. 586.

SPORI- v. sporo-.

SPORI- elem. spor²(o)-.

A SPORI ~esc 1. tranz. (în număr, volum sau intensitate) A face mai mare; a mări; a majora. ~ producția. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (în număr, volum sau intensitate); a adăuga. 2) A avea spor. /Din spor

sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde’s doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

spoar sn vz șpor²

spor¹ sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

sporo- [At: DN³ / V: ~ri- / E: fr, it sporo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Spor¹. 2 Referitor la spori¹.

șpoar sn vz șpor²

șpor² sn [At: DLR / V: (reg) spoar, sp~, ~oar / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~oare / E: mg spór] (Reg) 1 Sobă prevăzută cu plită. 2 (Prc) Plită zidită.

șpor¹ sm [At: CONTEMPORANUL II, 244 / V: (reg) ~n, șpur / Pl: ~i / E: ger Sporn (dai Spor) cf rs шпора] (Reg) 1 Pinten (la cizmă). 2 (Îe) A atinge (pe cineva) cu ~ii A jigni (pe cineva) cu vorbe înțepătoare.

șporn sm vz șpor¹

șpur² sm vz șpor¹

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

SPOR¹, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspîndire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămînță].

SPORO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spor”, „(referitor la) spori”. [Var. spori-. / < fr., it. sporo-, cf. gr. spora – sămînță].

SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR²(O)-/SPORI-, -SPOR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)

SPOR² ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

1) sporésc v. intr. (vsl. *sporiti, a spori; bg. sporĭy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc, mă măresc, înaintez: unde-s doĭ puterea crește și dușmanu nu sporește, veniturile aŭ sporit. v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata.

2) sporésc v. intr. (sîrb. sporiți, a contesta, a combate, bg. sporĭy, rus. sporitĭ, a disputa, spóritĭ-sĕa, a se cĭorovoi. E rudă cu pîră, poară și sporovăĭesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ĭa nu maĭ spori aicĭ!

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, 3 sg. sporește, imperf. 1 spoream; conj. prez. 1 sg. să sporesc, 3 să sporească

spori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 să sporească

spori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporesc, imperf. 3 sg. sporea; conj. prez. 3 sg. și pl. sporească

spor¹ (organ microscopic, germene al unor protozoare) s. m., pl. spori

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

spor¹ (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

șpor s. m., pl. șpori

sporesc, -ream 1 imp.

SPORI vb. v. ajuta, avansa, dezvolta, evolua, flecări, folosi, grăbi, iuți, înainta, îndruga, pălăvrăgi, prii, progresa, propăși, sporovăi, trăncăni, zori.

SPORI vb. 1. v. mări. 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. înmulți. 4. v. extinde. 5. v. crește. 6. v. îndesi. 7. v. majora. 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a crește, a (se) îndârji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. v. adânci.

spori vb. v. AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECĂRI. FOLOSI. GRĂBI. IUȚI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂȘI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ZORI.

SPORI vb. 1. a mări, a rotunji. (Și-a ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanților.) 4. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) urca. (Suprafețele cultivate au ~ la...) 5. a crește, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a se înmulți. (Rîndurile au ~.) 7. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări. (Viteza vîntului a ~.) 10. a crește, a (se) îndîrji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile au ~.)

A spori ≠ a curma, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea, a se micșora

SPORIUL-CASEI s. v. scaiul-dracului.

ȘPOR s. v. pinten, sobă.

sporiul-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI.

șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.

SPORI- „spor”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. spori-, engl. id. > rom. spori-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține sau care poartă spori; ~par (v. -par), adj., care produce spori.

șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptiroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptiroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).

SPOR-, v. SPORO-. □ ~ange (v. -ange), s. m., organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii plantelor criptogame; sin. sporangiu; ~angiu (v. -angiu), s. n., sporange*; ~angiocarp (v. angio-, v. -carp), s. n., formațiune caracteristică unor grupe de plante inferioare care închide în interiorul său mai mulți sporangi; ~angiofor (v. angio-, v. -for), s. m., suport care poartă sporangele; ~angiosor (v. angio-, v. -sor), s. m., grup de sporangi prezenți la alge; ~angiospor (v. angio-, v. -spor), s. m., spor endogen format într-un sporange sferic, fiind susținut de un sporangiofor.

-SPOR „sămînță, spor, conidie”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. -spore, germ. id., engl. id. > rom. -spor.

SPORO- „semințe, spori, germinație”. ◊ gr. spora „grăunte, sămînță” > fr. sporo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. sporo-. □ ~biont (v. -biont), s. n., sporofit*; ~blast (v. -blast), s. n., celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Organ capsular care conține și care protejează sporii. 2. Membrana protectoare a sporilor pteridofitelor; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Stadiu larvar din evoluția unor trematode. 2. (La unele plante inferioare) Formațiune chistică veziculară care conține spori unisexuați; ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule ale țesutului sporogen care produc sporii în urma diviziunii reducționale; sin. celula-mamă a sporului; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., ramură sporiferă, prezentă la alge; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face prin spori; ~dermă (v. -dermă), s. f., înveliș extern al sporilor; ~dochiu (v. -dochiu), s. n., grupare de conidiofori și de conidii în formă de perniță, prezentă la unele ciuperci; ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză fertilă pe care se formează sporangele, prezentă la pteridofite; ~fit (v. -fit), s. n., faza diploidă din ciclul vital al plantelor purtătoare de spori; sin. sporobiont; ~fitic (v. -fitic), adj., care produce spori și alternează cu generația sexuată; ~for (v. -for), adj., s. m., 1. s. m., Corp de fructificație pedicelat, care formează spori, prezent la ciuperci. 2. s. m., Tal ramificat cu spori. 3. adj., Care poartă spori; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de producere a sporilor fără contopirea gameților; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce spori; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și maturare a sporilor; ~gon (v. -gon₁), s. m., organ rezultat după fecundarea oosferei din arhegon prin divizarea oului sau a zigotului; ~gonie (v. -gonie), s. f., mod de înmulțire asexuată prin spori; ~gramă (v. -gramă), s. f., dispunere a sporilor pe o bucată de hîrtie, care însoțește ierbarele micologice; ~id (v. -id), adj., asemănător cu sporii; sin. sporomorf; ~morf (v. -morf), adj., sporoid*; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a sporului; ~stazie (v. -stazie), s. f., inhibare a germinației sporilor de către substanțele elaborate de propria cultură; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., înveliș celular al fructificației; ~tecă (v. -tecă), s. f., capsulă purtătoare de spori; ~trih (v. -trih), s. m., gen de ciuperci din clasa hifomicetelor, cuprinzînd unele specii parazite pentru om; ~trofofilă (v. trofo-, v. -fil₂), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clasă de protozoare parazite cu structură simplă, care se înmulțesc prin spori; ~zoid (v. -zoid), s. m., spor ciliat mobil, format în sporangele algelor și fungilor; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul de reproducere la plantele inferioare.

SPOR¹ (< fr. {i}; {s} gr. spora „sămânță”) s.m. Germen (în general unicelular și haploid) care se poate transforma într-un organism individual, fără ca în prealabil să fuzioneze cu o altă celulă reproducătoare. S. sunt produși de unele plante verzi, de ciuperci, bacterii și de unele protozoare (sporozoare). La plantele care prezintă alternanță de generații s. sunt formați de generația sporofitică și dau naștere generației gametofitice. Generația sporofitică este dominantă la licopodiacee, ecvisetacee și ferigi; la mușchi sporofitul este reprezentat de capsula cu spori. S. de rezistență = s. cu perete gros, capabil să supraviețuiască în condiții extrem de nefavorabile. Este întâlnit la bacterii, ciuperci microscopice, protozoare. Termenul este folosit adesea și pentru zigoți (rezultați din fuziunea a doi gameți) care prezintă această proprietate.

Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.