4 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

AMPER-SPIRĂ, amperi-spiră, s.m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] - Amper + spiră.

AMPER-SPIRĂ, amperi-spiră, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] – Amper + spiră.

SPIRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire.

amper-spiră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: amper + spiră] Unitate de măsură pentru tensiunea magneto-motoare și pentru solenație.

spir2 sn vz spirt1

spir1 sn vz spiră

spirali- vz spiro1-

spiră2 sf [At: COD. VOR.2 17v/1 / Pl: ~re / E: ngr σπείρα] (Înv) Ceată 1(1).

spiră1 sf [At: MARIAN, F. 267/24 / V: (înv) spir (Pl: ~ruri) / Pl: ~re / E: fr spire] 1 (Înv) Spirală (2). 3 Porțiune dintr-o spirală (2) corespunzătoare unui unghi de 360°. 3 Conductor electric subțire a cărui axă formează o linie curbă sau frântă, practic închisă. 4 Fiecare buclă a spiralei (3) care formează o bobină sau o înfășurare electrică. 5 (Pgn) Orice buclă a unui material așezat prin înfășurare pe un suport.

spiro1- [At: DN3 / E: fr, it spiro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) spirală (2). 3 Spiră. 4 În formă de spirală (2).

AMPER-SPIRĂ, amper-spire, s. f. Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră.

SPIRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire.

SPIRĂ, spire, s. f. Arcul de elice (2) cuprins între două puncte succesive de intersecție ale elicei cu o aceeași generatoare a suprafeței pe care se înfășoară elicea; porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă, analogă cu acest arc. ♦ Fiecare dintre rotațiile unei spirale.

AMPERSPIRĂ s.f. Unitate de măsură a forței magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].

SPIRALI- v. spiro1-.

SPIRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].

SPIRO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. [Var. spiral-, spirali-. / < fr., it. spiro-, cf. gr. speira].

AMPER-SPIRĂ s. f. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spiră)

-SPIRĂ2 elem. spiri-.

SPIRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira)

SPIRI-, SPIRO-, -SPIRĂ elem. „spiră, spirală”. (< fr. spiri-, spiro-, -spire, cf. lat. spira, gr. speira)

SPIRO1- elem. spiri-. ()

SPIRĂ ~e f. 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. /<fr. spire

*spíră f., pl. e (lat. spira, d. vgr. speîra). Învîrtitură, colac: spirele unuĭ șurub, unuĭ melc, unuĭ șarpe.

Ortografice DOOM

amper-spiră (înv.) s. m., pl. amperi-spiră; simb. Asp/A·sp

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

amper-spiră (înv.) s. m., pl. amperi-spiră; simb. Asp/A·sp

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

amper-spiră s. f., g.-d. art. amper-spirei; pl. amper-spire; simb. A sau Asp

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

Jargon

-SPIRĂ „buclă, spirală, răsucire”. ◊ gr. speira „buclă, spirală” > fr. -spire, engl. id., germ. -spira, it. id. > rom. -spiră.

SPIRI- „spiră, spiralat”. ◊ L. spira „spirală” > fr. spiri-, engl. id. > rom. spiri-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., gen fosil de brahiopode din era primară, caracterizate prin suporturi brahiale în spirală; ~form (v. -form), adj., în formă de buclă, de spiră.

SPIRO-1 „spiră, spirală; spiralat, ondulat”. ◊ gr. speira „buclă” > fr. spiro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu pinteni spiralați; ~chete (v. -chete), s. f. pl., bacterii saprofite patogene unicelulare, cu corp ondulat, lung, flexibil și mobil; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre flori) așezat în spirală; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., dispunere a elementelor florale după o linie spirală; ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) administrat împotriva sifilisului; sin. antiluetic; ~id (v. -id), adj., în formă de spirală; ~trop (v. -trop), adj., răsucit în spirală; sin. spirotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., spirotrop*.

Enciclopedice

Spir/a, -ca, -ea, -escu, -ești v. Spiridon II A 1. 2.

Sinonime

SPIRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ unui arc.) 2. buclă. (~ unui cablu.)

SPIRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ a unui arc.) 2. buclă. (~ a unui cablu.)

Arhaisme și regionalisme

spiră, spire, s.f. (înv.) ceată.

Intrare: Spira
Spira nume propriu
nume propriu (I3)
  • Spira
Intrare: amper-spiră
amper-spiră1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amper-spiră
  • amperul-spiră
plural
  • amperi-spiră
  • amperii-spiră
genitiv-dativ singular
  • amper-spiră
  • amperului-spiră
plural
  • amperi-spiră
  • amperilor-spiră
vocativ singular —
plural —
amper-spiră2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amper-spiră
  • amper-spira
plural
  • amper-spire
  • amper-spirele
genitiv-dativ singular
  • amper-spire
  • amper-spirei
plural
  • amper-spire
  • amper-spirelor
vocativ singular —
plural —
amperspiră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amperspiră
  • amperspira
plural
  • amperspire
  • amperspirele
genitiv-dativ singular
  • amperspire
  • amperspirei
plural
  • amperspire
  • amperspirelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: spiră (s.f.)
spiră1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiră
  • spira
plural
  • spire
  • spirele
genitiv-dativ singular
  • spire
  • spirei
plural
  • spire
  • spirelor
vocativ singular —
plural —
spir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spiro (spiră)
prefix (I7-P)
  • spiro
prefix (I7-P)
  • spirali
prefix (I7-P)
  • spiri
spiră2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • spiră
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amper-spiră, amperi-spirăsubstantiv masculin

  • 1. învechit Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. MDA2 DEX '09 DN
  • comentariu simbol Asp / A∙sp DOOM 2
etimologie:
  • amper + spiră MDA2 DEX '09

spiră, spiresubstantiv feminin

  • 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Arcul de elice cuprins între două puncte succesive de intersecție ale elicei cu o aceeași generatoare a suprafeței pe care se înfășoară elicea. DLRLC DN
  • 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire. DEX '09 DEX '98
etimologie:

spiroelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. MDA2 DN MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic

Exemple de pronunție a termenului „spira” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1