SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., sb. spica.

spiță¹ [At: COD. VOR.² 18^r/3 / V: (înv) speție, (reg) șp~ / Pl: ~țe / E: vsl **стъпица cf rs стъпица, bg спица, scr spica] 1 sf Fiecare dintre bucățile de lemn sau barele subțiri de metal care leagă cercul, obezile unei roți, de butucul sau de centrul ei cu rolul de a susține coroana roții astfel încât să nu se deformeze. 2 sf (Fig) Rază de soare. 3 sf (Mol; Trs; pan) Cruce la roata morii. 4 sf (Mol; Trs; pan) Șiștar. 5 sf (Reg; pan) Grindei la roata morii. 6 sf (Reg; pan) Picior la sanie. 7 sf (Reg; pan) Fiecare dintre aripile așezate în formă de elice ale unei moriști. 8 sf (Mol; Trs; pan) Șipcă. 9 sf (Trs; Mol; pan) Spetează (6). 10 sf (Înv) Treaptă¹ (1). 11 sf (Înv; pex) Scară (1). 12 sf (Îs) Cântecele ~țelor Psalmi care se cântau, la evrei, urcând scările templului. 13 sf (Îrg) Fuscel la scară. 14 sf (Înv) Grad ierarhic. 15 sf (Grm; rar) Grad de comparație. 16 sf Totalitatea descendenților din același străbun Si: seminție. 17 sf Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau alianță Si: neam, nemet¹, os, seminție, viță, (liv) stirpe, (îvp) sămânță, (îrg) semințenie, (înv) rod¹, rudă¹, rudenie, stepenă, (reg) nemenie, nemușag, porodeță. 18 sf (Pex) Grad de rudenie. 19 sf (Jur) Totalitatea persoanelor care descind dintr-una și aceeași persoană (autor comun) și care dobândesc împreună într-o succesiune partea care ar fi revenit autorului lor comun dacă acesta ar fi fost în viață. 20 sf (Adesea urmat de determinările „neamului”, „de neam”, „genealogică” etc.) Arbore genealogic Si: genealogie (3). 21 sf (Rar; pan) Pedigriu. 22 sf Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un grup social, la o națiune etc. Si: origine. 23 a (Reg; îs) Bani ~ Bani în numerar.

spiță² sf vz specie

SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.

SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre barele subțiri de metal, de lemn, de sîrmă etc. care leagă, în formă de rază, cercul sau obezile roții (unui vehicul) de butucul sau centrul ei. Harabaua se oprise pe un povîrniș... Toader își chibzui umărul în stinghie și apucă roata de spițe: Mînați măi! D. ZAMFIRESCU, R. 241. Morile vuiesc pe malul stîng, învălmășind în spițele roatelor talazurile albite. DELAVRANCEA, T. 115. Lovindu-se ei așa de vro cîteva ori, iată că la o lovitură de acestea li sar cîte trei spițe din roate. SBIERA, P. 104. ♦ Stinghie, spetează. Cîrîitoarea... este un aparat de lemn cu mai multe spițe, care, învîrtindu-se, lovesc un clempuș și-l fac să scîrțîie. PAMFILE, I. C. 140. 2. Fiecare dintre treptele unei scări (portative); fuscel. (Fig., cu pronunțare regională) Cîte soiuri de momițe Am văzut în viața mea, Tot sărind din schițe-n schițe Pe a lumii scară grea! ALECSANDRI, T. 182. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; p. ext. origine, naționalitate. S-ar fi trăgînd, după spiță, din franțuji, și mai de dincolo. DELAVRANCEA, O. II 174. Erau și neamuri așa mai departe, a cincea, a șasea spiță. RETEGANUL, P. I 30. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. Se încăpățîna să stabilească... spița neamului din care cobora. BART, S. M. 106. Mă întrebă de tată, mamă, frați, surori, parc-ar fi voit să-mi afle spița neamului. GANE, N. II 90. Vezi, aci nu prea știu bine cum vine spița neamului, dar știu de bună seamă că ne rudim. GHICA, S. A. 113. ♦ Rang, grad, treaptă (de boierie). Împăratul... mulțumi tuturora după spița diregătoriei. DELAVRANCEA, S, 85.

SPÍȚĂ ~e f. 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roți cu butucul acesteia. 2) fig. Grad de rudenie. * Neam de pe a șaptea ~ rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun. * ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica

spiță f. 1. fiecare din razele unei roate; 2. fig. grad de înrudire, arbore genealogic: i-am văzut chiar spița pe pergament lucrată AL. [Rus. SPIȚA (din nemț. Spitze)]. V. schiță.

spíță f., pl. e (bg. rus. spica, d. germ. spitze). Vechĭ. Treaptă la o scară mobilă. Azĭ. Fie-care din bețele care unesc obada cu butucu roateĭ și care-s așezate ca niște raze. Fig. Învudire, genealogie, arbore, genealogic: spița neamuluĭ. – În est schiță. V. dungă.

2) schíță V. spiță.

spíță s. f., g.-d. art. spíței; pl. spíțe

spíță s. f., g.-d. art. spíței; pl. spíțe

SPÍȚĂ s. I. (TEHN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) II. 1. neam, seminție, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 2. (JUR.) tulpină. (~ la o succesiune.)

SPÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce, demnitate, genealogie, generație, naștere, obârșie, origine, proveniență, rang, spetează, șiștor, titlu, treaptă.

SPIȚĂ s. 1. (TEHN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) 2. neam, seminție, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.)

spiță s. v. CEATLAU. CRUCE. DEMNITATE. GENEALOGIE. GENERAȚIE. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. RANG. SPETEAZĂ. ȘIȘTOR. TITLU. TREAPTĂ.

SCAUN DE SPÍȚE s. v. cobilă.

scaun de spițe s. v. COBILĂ.

spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată).