19 definiții pentru stinghie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÍNGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă care se fixează (de-a curmezișul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei mobile, ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. 2. (Pop.) Regiune anatomică aflată la nivelul articulației femurului cu oasele bazinului. – Et. nec.

stinghie sf [At: PRAV. 67 / V: (reg) ~ghe / Pl: ~ii, (reg) ~iuri / E: nct] 1 Bucată de lemn lungă și îngustă, folosită în lucrările de tâmplărie, care se fixează transversal pentru a consolida, a susține sau a reuni mai multe elemente Si: (îrg) preghiță, (reg) ștează2 Vz leaț, șipcă1. 2 (Pop; șîs ~ia căpriorilor) Bucată de lemn care unește cei doi căpriori cu scopul de a le mări rezistența. 3 (Reg; la scara de lemn) Treaptă1. 4 (Reg; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig). 5 (Reg; la car) Spetează (7). 6 (Reg; la car) Pop1. 7-8 (Reg; la moară) Spetează (9-10). 9 (Reg) Fiecare dintre cele două scânduri care unesc picioarele mesei de dulgher. 10 (Mol) Scândura din mijloc, la fundul unui vas de lemn, pe care sunt așezate perpendicular doagele Si: (reg) pop1. 11 (Reg) Bucată de lemn care unește mărăcinii la grapă Si: chingă (18), cruce (74), curmeziș (11), fălcea (5), fofează (7), grindei (4), lemn, măselar, punte, spetează, talpă, urs. 12 (Atm; reg; îs) ~ia nărilor Cartilajul care desparte între ele fosele nazale Si: (pop) zgârciul nasului. 13 (Atm; îvp) Parte a corpului la oameni și la animale unde se îmbină femurul cu oasele bazinului Si: regiune inghinală.

STÍNGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă care se fixează (de-a curmezișul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. 2. (Pop.) Parte a corpului unor ființe unde se îmbină femurul cu oasele bazinului. – Et. nec.

STÍNGHIE, stinghii, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și îngustă, care se fixează de-a curmezișul pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. Moșul se sculă și se apropie de gard. Se rezimă cu coatele de stinghie, urmîndu-și în liniște vorba. DUNĂREANU, CH. 72. Dă cu ochii, mai deoparte, de o cutie mare, lungită, făcută din scînduri rare, cu legături temeinice de stinghii groase. SP. POPESCU, M. G. 59. Tapițerul bătea zorit în stinghiile de brad. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. Se întoarse... cu o slugă a lui credincioasă, aducînd niște scînduri, stinghii, drugi, odgoane și pînze. ISPIRESCU, L. 367. 2. Partea unde se îmbină piciorul cu trunchiul la oameni și la animale. Vulturul s-a învăluit în văzduh, a plutit în înălțime, apoi s-a lăsat vîjîind asupra cerbului, pălindu-l cu aripa și ciugulindu-l cu clonțul la stinghie. SADOVEANU, D. P. 82.

STÍNGHIE ~i f. 1) Bucată de lemn lungă și îngustă, fixată de-a curmezișul unei construcții pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia și pentru a le întări. 2) Parte a scheletului omului, unde se articulează femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.

stinghie f. bucată transversală de lemn sau de fier, servind a susține: stinghii de paturi. [Rut. STEGHELĬ, stinghie].

1) stínghie f. (pol. stega, stinghie, vsl. sŭtongŭ, stinghie. V. potîng). Bucată de lemn maĭ supțire care unește altele maĭ groase (de ex., bucata de lemn care unește picioarele meseĭ și care servește ca rezemătoare picioarelor oamenilor).

2) stínghie f. (vsl. stĭgno, stegno, șold; sîrb. stegno, rus. stegnó). Marginea pinteceluĭ spre picĭor, partea de jos a pinteceluĭ spre picĭor. V. vintre și ie 2.

stinghii pl. vintre: umflătură la stinghii. [Slav. *STẼGNO, șold. (= STEGNO)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stinghie (desp. -ghi-e) s. f., art. stinghia (desp. -ghi-a), g.-d. art. stinghiei; pl. stinghii, art. stinghiile (desp. -ghi-i-)

stinghie (-ghi-e) s. f., art. stinghia (-ghi-a), g.-d. art. stinghiei; pl. stinghii, art. stinghiile (-ghi-i-)

stínghie s. f. (sif. -ghi-e), art. stínghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. stínghiei; pl. stínghii, art. stínghiile (sil. -ghi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÍNGHIE s. v. cocârlă, fuscel, regiune inghinală, schimbătoare, spetează, spiță, treaptă.

STÍNGHIE s. 1. (înv. și reg.) preghiță, (prin Olt. și Ban.) ștează. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziș, pop, punte, stâlp, ușă, zăplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) braț, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziș. (~ la podul coșului morii.) 4. (TEHN.) chingă, scândură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) lopățică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)

STINGHIE s. 1. (înv. și reg.) preghiță, (prin Olt. și Ban.) ștează. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziș, pop, punte, stîlp, ușă, zăplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) braț, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziș. (~ la podul coșului morii.) 4. (TEHN.) chingă, scîndură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) lopățică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.)

stinghie s. v. COCÎRLĂ. FUSCEL. REGIUNE INGHINALĂ. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. SPIȚĂ. TREAPTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stínghie (-ii), s. f.1. Bară, traversă. – 2. Regiune inghinală. – Var. stinghe. Sl. sŭtęgŭ „traversă”, de la sŭtęgliti „a reuni” (Tiktin; Byhan 332; Conev 80; Candrea). Der. de la un lat. *stangula, din v. germ. stengil (› germ. Stange), propusă de Giuglea, Dacor., II, 400, nu este posibilă.

Intrare: stinghie
  • silabație: stin-ghi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stinghie
  • stinghia
plural
  • stinghii
  • stinghiile
genitiv-dativ singular
  • stinghii
  • stinghiei
plural
  • stinghii
  • stinghiilor
vocativ singular
plural
stinghe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stinghie, stinghiisubstantiv feminin

  • 1. Bucată de lemn lungă și îngustă care se fixează (de-a curmezișul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei mobile, ale unei construcții sau pentru a susține, a întări ceva. DEX '09 DLRLC
    diminutive: stinghiuță
    • format_quote Moșul se sculă și se apropie de gard. Se rezimă cu coatele de stinghie, urmîndu-și în liniște vorba. DUNĂREANU, CH. 72. DLRLC
    • format_quote Dă cu ochii, mai deoparte, de o cutie mare, lungită, făcută din scînduri rare, cu legături temeinice de stinghii groase. SP. POPESCU, M. G. 59. DLRLC
    • format_quote Tapițerul bătea zorit în stinghiile de brad. VLAHUȚĂ, O. A. III 146. DLRLC
    • format_quote Se întoarse... cu o slugă a lui credincioasă, aducînd niște scînduri, stinghii, drugi, odgoane și pînze. ISPIRESCU, L. 367. DLRLC
  • 2. popular Regiune anatomică aflată la nivelul articulației femurului cu oasele bazinului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vulturul s-a învăluit în văzduh, a plutit în înălțime, apoi s-a lăsat vîjîind asupra cerbului, pălindu-l cu aripa și ciugulindu-l cu clonțul la stinghie. SADOVEANU, D. P. 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.