14 definiții pentru speologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect explorarea și studiul complex al peșterilor. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologie.

SPEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect explorarea și studiul complex al peșterilor. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologie.

SPEOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul peșterilor din punct de vedere geologic, arheologic, antropologic etc. Racoviță întemeiază Institutul de speologie, care prin grija lui devine centrul mondial de studii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 375, 5/5. – Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOGÍE s.f. Știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor; speleologie. [Cf. fr. spéléologie < gr. speos – peșteră, logos – știință].

SPEOLOGÍE s. f. știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor. (după fr. spéléologie)

SPEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor și al vietuițoarelor din mediul subteran. Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul peșterilor. [G.-D. speologiei] /<fr. spéologie

*spe(le)ologíe f. (vgr. spélaion, și spéos, speluncă, și -logie). Studiu formăriĭ cavernelor (o parte a geologiiĭ) și al animalelor care trăĭesc în caverne (o parte a zoologiiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

speologíe (spe-o-) s. f., art. speología, g.-d. speologíi, art. speologíei

speologíe s. f. (sil. spe-o-), art. speología, g.-d. speologíi, art. speologíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPEOLOGIE s. speleologie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

speologie, știința care se ocupă cu studiul complex (mineralogic, geomorfologic, hidrologic, paleontologic) al peșterilor. O ramură distinctă a s. o constituie biospeologia, întemeiată de Emil Racoviță.

SPEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. speos „grotă, cavernă” > fr. spéo- > rom. speo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul viețuitoarelor din peșteri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces geologic de formare a peșterilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în speologie; sin. speleolog; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul acestora; sin. speleologie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPEOLOGIE (< fr.; {s} gr. speos „peșteră” + logos „studiu”) s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor, respectiv din punct de vedere geologic, geomorfologic, hidrologic, microclimatologic; o disciplină aparte o constituie biospeologia. S. cercetează, de asemenea, resturile fosile și urmele activității umane din peșteri precum și posibilitățile utilizării acestora în scopuri turistice sau terapeutice. Savantul român E. Racoviță este creatorul biospeologiei și al primului institut de speologie din lume (Cluj, 1920). Sin. speleologie.

Intrare: speologie
speologie substantiv feminin
  • silabație: spe-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speologie
  • speologia
plural
genitiv-dativ singular
  • speologii
  • speologiei
plural
vocativ singular
plural