speleologie sfs [At: LTR² / P: ~le-o~ / E: fr spéléologie] (Rar) Speologie.

SPELEOLOGIE s.f. Speologie. [Gen. -iei. / < fr. spéléologie, cf. gr. spelaion – peșteră. logos – știință].

speleologie f. studiul formațiunilor cavităților naturale ale solului (grote, peșteri, izvoare, etc.).

*spe(le)ologíe f. (vgr. spélaion, și spéos, speluncă, și -logie). Studiu formăriĭ cavernelor (o parte a geologiiĭ) și al animalelor care trăĭesc în caverne (o parte a zoologiiĭ).

SPELEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. spelaion „grotă, peșteră” > fr. spéléo-, engl. id., it. id., germ. speläo- > rom. speleo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., speolog*; ~logie (v. -logie₁), s. f., speologie*; ~morfic (v. -morfic), adj., care prezintă aspectul unei caverne; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al unei caverne pulmonare; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere operatorie a unei caverne pulmonare tuberculoase; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratare a unor boli pulmonare prin utilizarea peșterilor și a salinelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a unei caverne pulmonare; sin. cavernotomie.

SPELEOLOGIE s. v. speologie.

SPELEOLOGIE s. speologie.