2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.

SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.

SPATÍE, spatii, s. f. (Regional) Treflă. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... – Vezi, drăguță, cum ți s-aleg dumitale lacrimile și scîrba? Și omul dumitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. SADOVEANU, B. 51. Cît despre spatii, cuconu Ioniță n-avea niciodată mai mult de șase, iar cucoana Mărioara niciodată mai puțin de șepte! HOGAȘ, H. 9.

spatie f. una din cele două colori negre ale cărților de joc. [Gr. mod. SPATHĬ, sabie, pică (în jocul de cărți)].

spatíe f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărțile de joc, era un mîner de spadă, care pe urmă, din neștiință, s’a schimbat în „treflă”). Treflă (figura neagră de forma frunzeĭ de trifoĭ) la cărțile de joc. V. șpagă.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.

SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].

SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)

A SPAȚIÁ ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile

spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile

spațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiáză, 1 pl. spațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să spațiéze; ger. spațiínd (-ți-ind)

spațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiéz, 1 pl. spațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațiéze; ger. spațiínd (sil. -ți-ind)

spația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spațiază, 1 pl. spațiem, ger. spațiind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPATÍE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

SPÁTIE s. v. florean, florinte.

SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

spatie s. v. FLOREAN. FLORINTE.

SPAȚIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)

SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)

Intrare: spatie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spatie
  • spatia
plural
  • spatii
  • spatiile
genitiv-dativ singular
  • spatii
  • spatiei
plural
  • spatii
  • spatiilor
vocativ singular
plural
Intrare: spația
  • silabație: -ți-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spația
  • spațiere
  • spațiat
  • spațiatu‑
  • spațiind
  • spațiindu‑
singular plural
  • spația
  • spațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spațiez
(să)
  • spațiez
  • spațiam
  • spațiai
  • spațiasem
a II-a (tu)
  • spațiezi
(să)
  • spațiezi
  • spațiai
  • spațiași
  • spațiaseși
a III-a (el, ea)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spația
  • spație
  • spațiase
plural I (noi)
  • spațiem
(să)
  • spațiem
  • spațiam
  • spațiarăm
  • spațiaserăm
  • spațiasem
a II-a (voi)
  • spațiați
(să)
  • spațiați
  • spațiați
  • spațiarăți
  • spațiaserăți
  • spațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spațiau
  • spația
  • spațiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)