3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.

SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.

spatie1 sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iu sm / A și: (rar) spatie / Pl: ~ii / E: ngr σπαδί] Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn asemănător unei frunze de trifoi, de culoare neagră Si: ghindă (2), treflă, (reg) cruce.

spatie2 sf [At: POLIZU / S și: spathie / Pl: ~ii / E: ns cf scatiu] (Orn; reg) Florinte (Carduelis chloris chloris).

SPATÍE, spatii, s. f. (Regional) Treflă. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... – Vezi, drăguță, cum ți s-aleg dumitale lacrimile și scîrba? Și omul dumitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. SADOVEANU, B. 51. Cît despre spatii, cuconu Ioniță n-avea niciodată mai mult de șase, iar cucoana Mărioara niciodată mai puțin de șepte! HOGAȘ, H. 9.

spatie f. una din cele două colori negre ale cărților de joc. [Gr. mod. SPATHĬ, sabie, pică (în jocul de cărți)].

spatíe f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărțile de joc, era un mîner de spadă, care pe urmă, din neștiință, s’a schimbat în „treflă”). Treflă (figura neagră de forma frunzeĭ de trifoĭ) la cărțile de joc. V. șpagă.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.

spația vt [At: NEGULICI, PROT.–POP. / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: spațiu] 1 A lăsa o distanță între corpuri Si: a depărta (1), a distanța (5), a îndepărta, a rări. 2 (Tip; spc) A mări intervalele albe dintre litere, cuvinte, rânduri prin spații1 albe pentru a scoate în evidență, pentru a mări vizibilitatea sau pentru a completa un rând Si: (înv) a spaționa.

SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.

SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].

SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)

A SPAȚIÁ ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spatie s. f., art. spatia, g.-d. art. spatiei; pl. spatii, art. spatiile

spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile

spația (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiază, 1 pl. spațiem (-ți-em); conj. prez. 3 să spațieze; ger. spațiind (-ți-ind)

spațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiéz, 1 pl. spațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațiéze; ger. spațiínd (sil. -ți-ind)

spația (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spațiază, 1 pl. spațiem, ger. spațiind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPATÍE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

SPÁTIE s. v. florean, florinte.

SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)

SPAȚIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)

SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)

Intrare: spatie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spatie
  • spatia
plural
  • spatii
  • spatiile
genitiv-dativ singular
  • spatii
  • spatiei
plural
  • spatii
  • spatiilor
vocativ singular
plural
Intrare: spația
  • silabație: spa-ți-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spația
  • spațiere
  • spațiat
  • spațiatu‑
  • spațiind
  • spațiindu‑
singular plural
  • spația
  • spațiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spațiez
(să)
  • spațiez
  • spațiam
  • spațiai
  • spațiasem
a II-a (tu)
  • spațiezi
(să)
  • spațiezi
  • spațiai
  • spațiași
  • spațiaseși
a III-a (el, ea)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spația
  • spație
  • spațiase
plural I (noi)
  • spațiem
(să)
  • spațiem
  • spațiam
  • spațiarăm
  • spațiaserăm
  • spațiasem
a II-a (voi)
  • spațiați
(să)
  • spațiați
  • spațiați
  • spațiarăți
  • spațiaserăți
  • spațiaseți
a III-a (ei, ele)
  • spația
(să)
  • spațieze
  • spațiau
  • spația
  • spațiaseră
Intrare: spație
spație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spatie, spatiisubstantiv feminin

  • 1. La cărțile de joc: cruce, ghindă, treflă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... – Vezi, drăguță, cum ți s-aleg dumitale lacrimile și scîrba? Și omul dumitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. SADOVEANU, B. 51. DLRLC
    • format_quote Cît despre spatii, cuconu Ioniță n-avea niciodată mai mult de șase, iar cucoana Mărioara niciodată mai puțin de șepte! HOGAȘ, H. 9. DLRLC
etimologie:

spația, spațiezverb

etimologie:
  • spațiu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.