Definiția cu ID-ul 508451:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spațiu (-ii), s. n. – Întindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. – Der. spația, vb. (a rări); spaționa, vb. (a spația), din germ. spationieren (Candrea); spațios, adj. (larg, încăpător), din fr. spacieux.