căutare avansată
Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru spăsi, spăsit, spăși, spășit   conjugări / declinări

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPĂȘÍT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍ vb. IV v. ispăși.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍT, -Ă adj. v. ispășit.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*spăsí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăséște, imperf. 3 sg. se spăseá, conj. prez. 3 sg. să se spăseáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsít (înv., fam.) adj. m., pl. spăsíți; f. spăsítă, pl. spăsíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spășí vb., v. spăsi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spășí (-șésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink