3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

ISPĂȘÍT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.

SPĂȘÍT, -Ă adj. v. ispășit.

*spăsí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăséște, imperf. 3 sg. se spăseá, conj. prez. 3 sg. să se spăseáscă

spăsít (înv., fam.) adj. m., pl. spăsíți; f. spăsítă, pl. spăsíte

spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște

spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte

SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.

SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.

spășí (-șésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.

Intrare: spășit
spășit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spășit spășitul spăși spășita
plural spășiți spășiții spășite spășitele
genitiv-dativ singular spășit spășitului spășite spășitei
plural spășiți spășiților spășite spășitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spăsit
spăsit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spăsit spăsitul spăsi spăsita
plural spăsiți spăsiții spăsite spăsitele
genitiv-dativ singular spăsit spăsitului spăsite spăsitei
plural spăsiți spăsiților spăsite spăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spăsi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) spăsi spăsire spăsit spăsind singular plural
spăsește spăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) spăsesc (să) spăsesc spăseam spăsii spăsisem
a II-a (tu) spăsești (să) spăsești spăseai spăsiși spăsiseși
a III-a (el, ea) spăsește (să) spăsească spăsea spăsi spăsise
plural I (noi) spăsim (să) spăsim spăseam spăsirăm spăsiserăm, spăsisem*
a II-a (voi) spăsiți (să) spăsiți spăseați spăsirăți spăsiserăți, spăsiseți*
a III-a (ei, ele) spăsesc (să) spăsească spăseau spăsi spăsiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) spăși spășire spășit spășind singular plural
spășește spășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) spășesc (să) spășesc spășeam spășii spășisem
a II-a (tu) spășești (să) spășești spășeai spășiși spășiseși
a III-a (el, ea) spășește (să) spășească spășea spăși spășise
plural I (noi) spășim (să) spășim spășeam spășirăm spășiserăm, spășisem*
a II-a (voi) spășiți (să) spășiți spășeați spășirăți spășiserăți, spășiseți*
a III-a (ei, ele) spășesc (să) spășească spășeau spăși spășiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)