Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru spăsi, spăsit, spăși, spășit   conjugări / declinări

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.

ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășí (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

ISPĂȘÍT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.

SPĂȘÍT, -Ă adj. v. ispășit.

*spăsí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăséște, imperf. 3 sg. se spăseá, conj. prez. 3 sg. să se spăseáscă

spăsít (înv., fam.) adj. m., pl. spăsíți; f. spăsítă, pl. spăsíte

spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște

spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte

SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.

SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.

spășí (-șésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.