7 definiții pentru umilit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adj. 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – V. umili.

UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adj. 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – V. umili.

UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adj. 1. Care are sau adoptă o atitudine smerită, supusă, plecată; care exprimă umilință; umil. Întoarse capul și spuse un cuvînt servului care sta umilit și trențăros pe gloaba lui. SADOVEANU, O. VII 82. Se puse la poartă cu chip umilit și smerit. ISPIRESCU, L. 308. Poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează. ALECSANDRI, P. I 34. ♦ Care are sentimentul, conștiința inferiorității sale; rușinat. Mă simțeam aproape umilit în salopeta mea, mult prea nouă. BARANGA, I. 160. Și se făcu un rîs de mila lor în toată nunta, încît plecară umilite în cămările lor. ISPIRESCU, L. 40. De m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70. Eram prea umilit și n-am putut astăzi să-ți mărturisesc prin grai toată recunoștința mea. GHICA, A. 628. 2. Care e plin de umilințe, de mizerii. Parcă-și vedea viața trudită din trecut... viața umilită de muncitor obijduit. MIRONESCU, S. A. 37. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, batjocuri. Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255. De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară... Durerea lor înfricoșată În inimă tu mi-o coboară. GOGA, P. 7. Și nu rareori am văzut pe bietul umilit ștergîndu-și lacrimile cu dosul mîinii. DEMETRESCU, O. 117. 3. Simplu, modest, neînsemnat; sărac. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului, și el a fost în cea mai mare parte opera acestor umiliți slujitori ai artei care s-au dezrobit de lut și s-au ridicat deasupra mizeriei. SADOVEANU, E. 62. Celălalt [om], mai umilit, nu părea decît umbra celui luminat. EMINESCU, N. 16. ◊ Fig. În cotlon cîteva străchini, niște zdrențe la pămînt; În ungher, mai după ușă, umilite stau alături, Fără rost, o cofă veche și cotorul unei mături. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. Dar pentru ce orașul, atît de strălucit, Acum între orașe e cel mai umilit? ALEXANDRESCU, P. A. 149. ◊ (Substantivat) [Refugiații] s-au oploșit prin gospodării... ca niște umiliți ce erau. SADOVEANU, P. M. 9.

UMILÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UMILI și A SE UMILI. 2) și substantival Care duce o viață umilă, plină de lipsuri. /v. a (se) umili.

umilít, -ă adj. Înjosit, silit să nu maĭ rîdice capu: un dușman umilit. Smerit. V. umil.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMILÍT adj. 1. v. înjosit. 2. v. supus.

UMILIT adj. 1. degradat, înjosit, (rar) scăzut, (înv. și reg.) rușinat. (Om ~.) 2. plecat, smerit, supus, umil, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O atitudine, o privire ~.)

Intrare: umilit
umilit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umilit
  • umilitul
  • umilitu‑
  • umili
  • umilita
plural
  • umiliți
  • umiliții
  • umilite
  • umilitele
genitiv-dativ singular
  • umilit
  • umilitului
  • umilite
  • umilitei
plural
  • umiliți
  • umiliților
  • umilite
  • umilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umilit

  • 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: umil 3 exemple
    exemple
    • Întoarse capul și spuse un cuvînt servului care sta umilit și trențăros pe gloaba lui. SADOVEANU, O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Se puse la poartă cu chip umilit și smerit. ISPIRESCU, L. 308.
      surse: DLRLC
    • Poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează. ALECSANDRI, P. I 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care are sentimentul, conștiința inferiorității sale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rușinat 4 exemple
      exemple
      • Mă simțeam aproape umilit în salopeta mea, mult prea nouă. BARANGA, I. 160.
        surse: DLRLC
      • Și se făcu un rîs de mila lor în toată nunta, încît plecară umilite în cămările lor. ISPIRESCU, L. 40.
        surse: DLRLC
      • De m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit în fața ei ca atunci cînd m-a luat cu binișorul. CREANGĂ, A. 70.
        surse: DLRLC
      • Eram prea umilit și n-am putut astăzi să-ți mărturisesc prin grai toată recunoștința mea. GHICA, A. 628.
        surse: DLRLC
  • 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Parcă-și vedea viața trudită din trecut... viața umilită de muncitor obijduit. MIRONESCU, S. A. 37.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Scriitorii ruși făcuseră loc larg în operele lor umiliților și ofensaților vieții. SADOVEANU, E. 255.
        surse: DLRLC
      • De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară... Durerea lor înfricoșată În inimă tu mi-o coboară. GOGA, P. 7.
        surse: DLRLC
      • Și nu rareori am văzut pe bietul umilit ștergîndu-și lacrimile cu dosul mîinii. DEMETRESCU, O. 117.
        surse: DLRLC
  • 3. rar Care duce o viață umilă, plină de lipsuri; sărac (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: modest neînsemnat simplu sărac 5 exemple
    exemple
    • Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului, și el a fost în cea mai mare parte opera acestor umiliți slujitori ai artei care s-au dezrobit de lut și s-au ridicat deasupra mizeriei. SADOVEANU, E. 62.
      surse: DLRLC
    • Celălalt [om], mai umilit, nu părea decît umbra celui luminat. EMINESCU, N. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat În cotlon cîteva străchini, niște zdrențe la pămînt; În ungher, mai după ușă, umilite stau alături, Fără rost, o cofă veche și cotorul unei mături. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.
      surse: DLRLC
    • figurat Dar pentru ce orașul, atît de strălucit, Acum între orașe e cel mai umilit? ALEXANDRESCU, P. A. 149.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat [Refugiații] s-au oploșit prin gospodării... ca niște umiliți ce erau. SADOVEANU, P. M. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi umili
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX