7 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

SPANÁC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (pinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinác (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinát s. n.

spanác s. m., (fleacuri) pl. spanácuri[1]

  1. În mod evident, forma de plural aparține genului neutru. gall

SPANÁC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-bubărea, frunze-de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gâștii, talpa-gâștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stânelor.

spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak.

SPANÁC ~ce n. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. /<ngr. spanáki, bulg. spanak

spanac m. 1. plantă lieguminoasă ale cării foi, tocate și fierte în unt, sunt o mâncare răcoritoare (Spinacea oleracea); 2. fig. lucru banal și fără valoare, secătură. [Gr. mod. SPANÁKI].

spanác m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. spanáki, mgr. spinákion, d. lat. spinaceum, it. spinace, alb. bg. sîrb. spanik, germ. spinat, ung. spinát; rus. spinát; turc. ispanak; ar. aspanâh). O legumă chenopodiacee originară din vestu Asiiĭ (spinácia olerácea). Se mănîncă maĭ ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidi, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbașa). Carte, discurs orĭ vorbă fără valoare (V. vax).

spanác-englezésc (plantă) s. m.

!spanácul-ciobánilor (plantă) s. m. art.

SPANAC-ÁLB s. v. spanac-sălbatic.

SPANACPORCÉSC s. v. spanacul-ciobanilor.

SPANACUL-ÓILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

SPANACUL-STÂNELOR s. v. spanacul-ciobanilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

spanác s. n., pl. spanáce

SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămîioară, tămîiță, buruiană-de-bubă-rea, frunze- de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gîștii, talpa-gîștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stînelor.

spanácul-ciobánilor s. n.

arată toate definițiile

Intrare: spanac (pl. -e)
spanac (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac
  • spanacul
  • spanacu‑
plural
  • spanace
  • spanacele
genitiv-dativ singular
  • spanac
  • spanacului
plural
  • spanace
  • spanacelor
vocativ singular
plural
Intrare: spanac (pl. -uri)
spanac (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac
  • spanacul
  • spanacu‑
plural
  • spanacuri
  • spanacurile
genitiv-dativ singular
  • spanac
  • spanacului
plural
  • spanacuri
  • spanacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: spanac-alb
spanac-alb substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac-alb
  • spanacul-alb
plural
  • spanace-albe
  • spanacele-albe
genitiv-dativ singular
  • spanac-alb
  • spanacului-alb
plural
  • spanace-albe
  • spanacelor-albe
vocativ singular
plural
Intrare: spanac-englezesc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac-englezesc
  • spanacul-englezesc
plural
genitiv-dativ singular
  • spanac-englezesc
  • spanacului-englezesc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spanac-porcesc
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac-porcesc
  • spanacul-porcesc
plural
genitiv-dativ singular
  • spanac-porcesc
  • spanacului-porcesc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spanacul-ciobanilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanacul-ciobanilor
plural
genitiv-dativ singular
  • spanacului-ciobanilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spanacul-stânelor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanacul-stânelor
plural
genitiv-dativ singular
  • spanacului-stânelor
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spanac-porcesc

etimologie:

spanacul-stânelor

etimologie: