20 de definiții pentru spanac spinac spinat sfanac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPANÁC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

spanac sm [At: ANON. CAR. / V: (îvp) spăn, (îrg) spinat, șpinat, (reg) ~ace, spănat, ~nat, spenos, spin~, spinață sf, spinot, spân~, spânat, sfa~ (Pl: sfanace) sn, șp~, șpăn~, șpânat, șpenat, șpenog, șpinod, (înv) spănachi, spinață sf / Pl: (rar) ~aci, (pop) ~ace sn, (îvr) ~uri sn / E: ngr στανάκι, bg спанак] 1 (Șîc ~-comun, ~-de-grădină) Plantă leguminoasă anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze comestibile mari, triunghiulare sau alungite (gofrate), de culoare verde-închis, foarte bogată în substanțe nutritive, în săruri minerale și vitamine, cu flori verzi unisexuate, dispuse în spice terminale sau așezate la baza frunzelor. Si: (reg) drăgăvii (8) (Spinacia oleracea). 2 (Prc) Frunzele comestibile ale spanacului (1) folosite la prepararea unor mâncăruri. 3 (Îc) ~-ciobanilor (ori ~-ul-stânelor, ~-ul-oilor, ~-ul-porcilor, ~-porcesc) Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în raqceme compuse false, sau așezate la baza frunzelor, care crește în zone muntoase Si: dalac (5), buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, iarba-piciorul-gâștei, iarba-spurcului, lobodă albă (Chenopodium bonus-henricus). 4 (Îc) ~-porcesc Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze ascuțite, dințate și cu flori verzi dispuse în panicule, care crește sălbatic Si: (reg) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-babă-rea, buruiană-de-beșica-cea-rea, frunze-de-piatră, iarba-zgăibii, lobodă-puturoasă, piciorul-gâștii, talpa-gâștii (Chenopodium hybrinum). 5 (Bot; îc) ~-sălbatic (sau ~-alb, ~-porcesc) Lobodă (Chenopodium album). 6 (Bot; reg; îc) ~-englezesc (sau ~-de-Anglia) Ștevie (Rumex patientia). 8 (Pex) Fel de mâncare preparat din frunze de spanac (1). 9 (Fig) Lucru fără valoare. 10 (Fig) Lucru lipsit de importanță Si: fleac1 (1).

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinác (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinát s. n.

SPANÁC ~ce n. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. /<ngr. spanáki, bulg. spanak

spanac m. 1. plantă lieguminoasă ale cării foi, tocate și fierte în unt, sunt o mâncare răcoritoare (Spinacea oleracea); 2. fig. lucru banal și fără valoare, secătură. [Gr. mod. SPANÁKI].

spanác m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. spanáki, mgr. spinákion, d. lat. spinaceum, it. spinace, alb. bg. sîrb. spanik, germ. spinat, ung. spinát; rus. spinát; turc. ispanak; ar. aspanâh). O legumă chenopodiacee originară din vestu Asiiĭ (spinácia olerácea). Se mănîncă maĭ ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidi, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbașa). Carte, discurs orĭ vorbă fără valoare (V. vax).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spanác s. m., (fleacuri) pl. spanácuri[1]

  1. În mod evident, forma de plural aparține genului neutru. gall

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPANÁC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-bubărea, frunze-de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gâștii, talpa-gâștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stânelor.

SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămîioară, tămîiță, buruiană-de-bubă-rea, frunze- de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gîștii, talpa-gîștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stînelor.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPANAC (< ngr.) s.m. Plantă legumicolă, anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze mari, triunghiulare sau alungite, cărnoase, uneori gofrate, folosite mult în alimentație, care conțin săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, iod, fier ș.a.) și vitamine (Spinacia oleracea). Cultivat din sec. 4; introdus în Europa din Persia de către arabi și cruciați, mai întâi în Spania, de unde s-a răspândit și în alte țări. ◊ S. porcesc = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiular-ovate și flori verzi, dispuse în panicule (Chenopodium hybridum). S. sălbatic = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze romboidale și cu flori alburii, dispuse în inflorescență piramidală (Chenopodium album). Spanacul-ciobanilor = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu flori verzi, dispuse în raceme compuse, false (Chenopodium bonus-henricus). Crește mai ales în reg. de munte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spanac I. s. n. pl. spanacuri lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producții de factură artistică sau intelectuală). II interj. ei aș!

spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!

Intrare: spanac
spanac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac
  • spanacul
  • spanacu‑
plural
  • spanace
  • spanacele
genitiv-dativ singular
  • spanac
  • spanacului
plural
  • spanace
  • spanacelor
vocativ singular
plural
spanac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spanac
  • spanacul
  • spanacu‑
plural
  • spanacuri
  • spanacurile
genitiv-dativ singular
  • spanac
  • spanacului
plural
  • spanacuri
  • spanacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spinac
  • spinacul
plural
  • spinace
  • spinacele
genitiv-dativ singular
  • spinac
  • spinacului
plural
  • spinace
  • spinacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spinat
  • spinatul
plural
  • spinate
  • spinatele
genitiv-dativ singular
  • spinat
  • spinatului
plural
  • spinate
  • spinatelor
vocativ singular
plural
sfanac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spanac spinacia spinac spinat sfanac

  • 1. rar (la) plural Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar Lucru banal, fără valoare.
    surse: DEX '09 sinonime: fleac
    • 2.1. expresie (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs.
      surse: DEX '09
  • comentariu Forma de plural spanace se folosește (rar) numai pentru sensul (1.), iar forma de plural spanacuri se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09
  • comentariu rar masculin Plural și: (1.) spanaci.
    surse: DLRLC

etimologie: