SPANÁC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

spanac sm [At: ANON. CAR. / V: (îvp) spăn, (îrg) spinat, șpinat, (reg) ~ace, spănat, ~nat, spenos, spin~, spinață sf, spinot, spân~, spânat, sfa~ (Pl: sfanace) sn, șp~, șpăn~, șpânat, șpenat, șpenog, șpinod, (înv) spănachi, spinață sf / Pl: (rar) ~aci, (pop) ~ace sn, (îvr) ~uri sn / E: ngr στανάκι, bg спанак] 1 (Șîc ~-comun, ~-de-grădină) Plantă leguminoasă anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze comestibile mari, triunghiulare sau alungite (gofrate), de culoare verde-închis, foarte bogată în substanțe nutritive, în săruri minerale și vitamine, cu flori verzi unisexuate, dispuse în spice terminale sau așezate la baza frunzelor. Si: (reg) drăgăvii (8) (Spinacia oleracea). 2 (Prc) Frunzele comestibile ale spanacului (1) folosite la prepararea unor mâncăruri. 3 (Îc) ~-ciobanilor (ori ~-ul-stânelor, ~-ul-oilor, ~-ul-porcilor, ~-porcesc) Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în raqceme compuse false, sau așezate la baza frunzelor, care crește în zone muntoase Si: dalac (5), buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, iarba-piciorul-gâștei, iarba-spurcului, lobodă albă (Chenopodium bonus-henricus). 4 (Îc) ~-porcesc Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze ascuțite, dințate și cu flori verzi dispuse în panicule, care crește sălbatic Si: (reg) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-babă-rea, buruiană-de-beșica-cea-rea, frunze-de-piatră, iarba-zgăibii, lobodă-puturoasă, piciorul-gâștii, talpa-gâștii (Chenopodium hybrinum). 5 (Bot; îc) ~-sălbatic (sau ~-alb, ~-porcesc) Lobodă (Chenopodium album). 6 (Bot; reg; îc) ~-englezesc (sau ~-de-Anglia) Ștevie (Rumex patientia). 8 (Pex) Fel de mâncare preparat din frunze de spanac (1). 9 (Fig) Lucru fără valoare. 10 (Fig) Lucru lipsit de importanță Si: fleac¹ (1).

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.

SPANÁC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinác (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinát s. n.

SPANÁC ~ce n. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. /<ngr. spanáki, bulg. spanak

spanac m. 1. plantă lieguminoasă ale cării foi, tocate și fierte în unt, sunt o mâncare răcoritoare (Spinacea oleracea); 2. fig. lucru banal și fără valoare, secătură. [Gr. mod. SPANÁKI].

spanác m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. spanáki, mgr. spinákion, d. lat. spinaceum, it. spinace, alb. bg. sîrb. spanik, germ. spinat, ung. spinát; rus. spinát; turc. ispanak; ar. aspanâh). O legumă chenopodiacee originară din vestu Asiiĭ (spinácia olerácea). Se mănîncă maĭ ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidi, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbașa). Carte, discurs orĭ vorbă fără valoare (V. vax).

sfanac sm vz spanac

spanác s. n., pl. spanáce

spanác-englezésc (plantă) s. m.

spanác-englezésc s. n.

SPANÁC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-bubărea, frunze-de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gâștii, talpa-gâștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stânelor.

SPANAC s. (BOT.) 1. (Spinacia oleracea) (reg.) drăgăvii (pl.). 2. spanac-porcesc (Chenopodium hybridum) = (reg.) cione, lobodă, papelă, tămîioară, tămîiță, buruiană-de-bubă-rea, frunze- de-piatră (pl.), iarba-zgăibii, piciorul-gîștii, talpa-gîștei; spanac-sălbatic (Chenopodium album) = (reg.) lobodă, piciorul-caprei, spanac-alb; spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus) = (reg.) dalac, buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, lobodă-albă, spanac-porcesc, spanacul-oilor, spanacul-porcilor, spanacul-stînelor.

SPANACUL-ÓILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

spanac-alb s. v. SPANAC-SĂLBATIC.

spanac-porcesc s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-oilor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-porcilor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanacul-stînelor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

spanác s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak.

SPANAC (< ngr.) s.m. Plantă legumicolă, anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze mari, triunghiulare sau alungite, cărnoase, uneori gofrate, folosite mult în alimentație, care conțin săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, iod, fier ș.a.) și vitamine (Spinacia oleracea). Cultivat din sec. 4; introdus în Europa din Persia de către arabi și cruciați, mai întâi în Spania, de unde s-a răspândit și în alte țări. ◊ S. porcesc = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiular-ovate și flori verzi, dispuse în panicule (Chenopodium hybridum). S. sălbatic = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze romboidale și cu flori alburii, dispuse în inflorescență piramidală (Chenopodium album). Spanacul-ciobanilor = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu flori verzi, dispuse în raceme compuse, false (Chenopodium bonus-henricus). Crește mai ales în reg. de munte.

spanac I. s. n. pl. spanacuri lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producții de factură artistică sau intelectuală). II interj. ei aș!

spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!