14 definiții pentru spalier șpaler


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

SPALIÉR, spaliere, s. n., și spalieri, s. m. 1. Schelet din bare paralele de lemn sau de metal, formînd un suport pentru anumite plante agățătoare sau ramuri de pomi, a căror creștere este dirijată de om. Călca greoi, agale, printre spalierii de viță, pe aleea curată, acoperită cu sfărîmături de scoici colorate. BART, E. 171. ◊ Loc. adv. În spalier = cu tulpina sau cu ramurile aranjate, agățate pe un spalier. Sate pitite în vîlceleclădiri sure și roșcate, acoperișuri ascuțite, ferestre cu obloane verzi, ziduri pe care se cațără meri și peri în spalier. SADOVEANU, O. A. II 186. 2. Șir de tufe sau arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formînd un fel de perete de verdeață, de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în forma unei scări fixate pe perete. – Pronunțat; -li-er. -Variantă: (învechit, rar) șpalér (GOLESCU, Î. 74) s. n.

SPALIÉR s.n. 1. Scară făcută din bare paralele (de lemn) pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. Șir de plante sau arbuști cu ramurile tunse, care alcătuiesc un perete de verdeață în lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete; scară fixă. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

SPALIÉR s. n. 1. scară din bare paralele pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. șir de tufe tunse, perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete. (< germ. Spalier)

SPALIÉR ~e n. 1) Sistem de susținere a viței de vie și a unor pomi fructiferi, format din stâlpi verticali între care sunt întinse orizontal mai multe rânduri de sârmă, de care se leagă aceste plante. 2) Rând de plante sau de arbuști cu ramurile tunse care formează un perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastică constituit dintr-o scară fixată vertical pe un perete; scară fixă. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

spalier n. 1. șireag de soldați; 2. alee: spalieri de portocali (= fr. espalier).

*spaliér n., pl. e (fr. espalier, d. it. spalliera, spătar, rezemătoare, spalletta, parapet, d. spalla, umăr; germ. spalier. V. spată). Șir de pomĭ roditorĭ saŭ chear și un singur pom cu ramurile întinse pe stinghiĭ (așezate pe acelașĭ plan) saŭ pe un zid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spaliér (-li-er) s. n., pl. spaliére

spaliér s. n. (sil. -li-er), pl. spaliére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spaliér (-re), s. n. – Suport, scară fixă. – Var. spalir. It. spalliere, prin intermediul germ. Spalier.

Intrare: spalier
spalier1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: spa-li-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spalier
  • spalierul
  • spalieru‑
plural
  • spaliere
  • spalierele
genitiv-dativ singular
  • spalier
  • spalierului
plural
  • spaliere
  • spalierelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpaler
  • șpalerul
  • șpaleru‑
plural
  • șpalere
  • șpalerele
genitiv-dativ singular
  • șpaler
  • șpalerului
plural
  • șpalere
  • șpalerelor
vocativ singular
plural
spalier2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: spa-li-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spalier
  • spalierul
  • spalieru‑
plural
  • spalieri
  • spalierii
genitiv-dativ singular
  • spalier
  • spalierului
plural
  • spalieri
  • spalierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spalier șpaler

  • 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Călca greoi, agale, printre spalierii de viță, pe aleea curată, acoperită cu sfărîmături de scoici colorate. BART, E. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În spalier = cu tulpina sau cu ramurile aranjate, agățate pe un spalier.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sate pitite în vîlcele – clădiri sure și roșcate, acoperișuri ascuțite, ferestre cu obloane verzi, ziduri pe care se cațără meri și peri în spalier. SADOVEANU, O. A. II 186.
        surse: DLRLC
  • 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: