spalier [At: BREZOIANU, A. 295/1 / P: ~li-er / V: ~lir (Pl și: ~ire sn, ~iruri sn, ~iri sm), ~ler (Pl și: ~leruri, ~leri sm), (îvr) șpaler sn, șpalir snm / Pl: ~e sn, (înv) ~uri sn, ~i sm / E: fr espalier, ger Spalier] 1 sn Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un perete de verdeață. 2 sn Gard viu. 3 sn (Pex) Alee mărginită de un spalier (1). 4 sn Suport din stâlpi între care sunt întinse orizontal și paralel fire de sârmă zincată, pentru susținerea unor plante agățătoare sau a ramurilor unor copaci a căror creștere este dirijată de om. 5 sn (Pex) Arbore sau arbori fructiferi ale căror ramuri sunt susținute pe un schelet de fire de sârmă zincată. 6 sn (Pex) Sistem de aranjare și de susținere a plantelor cu ajutorul unui spalier (4). 7 sn (Îvr; îs) Contra-spalir Schelet din lemn plasat la oarecare distanță de un spalier (4), care servește la susținerea ramurilor arborilor fructiferi mai puțin înalți. 8 sn (Pex) Șir. 9 sn Aparat de gimnastică format din bare de lemn orizontale și paralele prinse de un schelet fixat pe perete. 10 sn (Buc; îf șpalir) Riglă foarte îngustă și lungă de câțiva metri. 11 sm (Buc; îf șpalir) Persoană care confecționeată șpalire (10).