3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

ȘUTI, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto.

ȘUTI, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto.

soț1 sm [At: PSALT. HUR. 42v/ 19 / Pl: ~i; (îvr) ~uri / Vc și: (îvp) soațe / E: ml socius] 1 (Îvp) Tovarăș. 2 (Îvp) Asociat2 (1). 3 (Îvp; pex) Prieten. 4 (Îvr) Aliat2 (2). 5 (Înv) Părtaș. 6 Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția (14) lui Si: bărbat (3), (pop) domn (18), om, român, (pfm) dânsul, (îrg) mărit1, soție (15), (înv) casnic (9), căsar2 (1), căsaș (1), căsător (1), (reg) gospodar, mireaz1. 7 (Îrg) Soție (14). 8 (Lpl) Bărbatul și femeia uniți prin căsătorie Si: (îrg) soție (16). 9 (Îrg; lsg) Fiecare dintre soți (8). 10 (Pan) Fiecare dintre cele două animale de sex opus care formează o pereche Si: (îvp) soție (17). 11 (Spc) Bărbătuș. 12 (Rar) Fiecare dintre cele două obiecte de același fel care formează o pereche. 13-16 (D. obiecte, ființe etc.; îljv) Cu (sau fără) (de) ~ (Care se află) în număr pereche (sau nepereche). 17-18 (D. numere; îla) Cu (sau fără) (de) Care este (sau nu este) divizibil cu doi. 19 (Îe) A nu avea (sau, înv, a nu fi, a nu se da cuiva) ~ (ori ~i mulți) A nu avea pereche. 20 (Îcs) Cu ~ ori fără (de ~) Joc de copii în care unul trebuie să ghicească dacă obiectele ținute în pumn de celălalt sunt în număr par sau impar.

soți [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ii / Pzi: esc / E: soț1] 1 vrr (Îrg) A se întovărăși. 2 vt (Îrg) A face părtaș. 3 (Reg) A se căsători (2).

șuti1 vt [At: DR. VII, 165 / V: (arg) șoti / Pzi: ~tesc / E: rrm šuto (Par al lui šau-)] (Arg) A fura (1).

SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbatul considerat în raport cu soția lui. Mă duc departe, pînă unde voi da de Florea-nfloritul, dar de cumva l-oi putea aduce, să fie soț sorei mele. RETEGANUL, P. V 35. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei și a început a plînge cu amar. CREANGĂ, P. 97. Viteazul meu soț! urmă ea, destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîtea văduve, atîția sărimani! NEGRUZZI, S. I 146. ♦ (La pl.) Cele două persoane unite prin căsătorie. Strigară... că acești soți să-i domnească de aici înainte. ISPIRESCU, L. 40. Toți felicitau pe tinerii soți, gătindu-se a-i întovărăși acasă. NEGRUZZI, S. I 53. ♦ (Învechit și popular) Soție, nevastă. Aceasta să-mi fie soț Pîn’ la ziua de județ. MARIAN, NU. 580. 2. (Popular) Tovarăș, ortac. Acest om era un adevărat frate al meu, ca toți soții săi de la Bogdana. SADOVEANU, E. 266. Folosiseră urzeala unui alt cîntec mai vechi, știut de ele, despre un cioban Din Constandin, ucis de soții săi. CAMIL PETRESCU, O. II 202. Izbutise a-și face soți cu care să-și petreacă urîtul în singurătatea lui. ISPIRESCU, U. 83. ♦ Persoană care întovărășește pe cineva într-o călătorie, într-o întreprindere; însoțitor, tovarăș. Acest bătrîn mÎhnit, soțul nostru de vînătoare de sitari... a făcut cîteva greșale mari. SADOVEANU, E. 42. Un drumeț ciudat răsare... Dă din mîini, șoptind grăbit, Parcă spune-o taină mare Unui soț închipuit. TOPÎRCEANU, B. 71. Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei; îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304. ♦ Asociat, colaborator, părtaș. Soții, care și cu ce agonisise, intrau în pivniță și Jap împărțea cu echitate. GALACTION, O. I 309. 3. Obiect care, împreună cu altul, formează o pereche. (Mai ales în loc. adj. și adv.) Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche). Dacă treptele or fi cu soțși eu știu că sînt cu soț, atunci să știi că da. DELAVRANCEA, O. II 324. Pe lîngă plopii fără soț Adesea am trecut, Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. Să jucăm doi cîte doi... ochi în ochi, umăr la umăr, Și-n horă cu soț la număr. ȘEZ. V 151. ◊ Expr. A nu avea soț = a fi unic în felul său, a fi fără pereche, fără seamăn, extraordinar. Un blestemat ce nu avea soț în lume. GORJAN, H. II 150.

SOȚ ~i m. 1) Persoană de sex masculin căsătorită privită în raport cu femeia ce i-a devenit soție; bărbat. 2) la pl. Cuplu constând dintr-un bărbat și o femeie uniți prin căsătorie. 3) Fiecare dintre cele două elemente care formează o pereche. * Cu ~ (sau fără ~) cu (sau fără) pereche. A nu avea ~ a) a fi fără pereche; b) a fi fără seamăn; neobișnuit; excepțional. /<lat. socius

soț m. 1. tovarăș: soț de drum; 2. pereche: cu soț ori făr’de? 3. aliat, asociat; 4. bărbat, în opozițiune cu soția. [Lat. SOCIUS].

soț m. (lat. socius, tovarăș, d. sequi, a urma. V. societate, asociez). Tovarăș. Bărbat (în opoz. cu soață, soție, nevastă). Număr soț, număr păreche. Cu soț, fără soț, păreche, nepăreche. A juca la „cu soț orĭ fără soț” saŭ „cu soț orĭ făr’de”, a juca la un joc de noroc la care cîștigĭ orĭ perzĭ după ce ĭese un număr soț orĭ fără soț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+șuti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șutesc, 3 șutește; conj. prez. 1 sg. să șutesc, 3 să șutească corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOȚ s. v. aliat, amic, aproapele, bărbătuș, însoțitor, nevastă, părtaș, pereche, prieten, semen, soție, tovarăș.

SOȚ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. și reg.) mărit, soție, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dânsul (art.).

SOȚI vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

ȘUTI vb. v. fura, lua, sustrage.

soț s. v. ALIAT. AMIC. APROAPELE. BĂRBĂTUȘ. ÎNSOȚITOR. NEVASTĂ. PĂRTAȘ. PERECHE. PRIETEN. SEMEN. SOȚIE. TOVARĂȘ.

SOȚ s. bărbat, (pop.) domn, om, român, (înv. și reg.) mărit, soție, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dînsul (art.).

soți vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

soț (-ți), s. m.1. (Înv.) Copărtaș. – 2. Bărbat căsătorit. – 3. Camarad, prieten, asociat. – 4. Pereche. – Mr., megl. soț. Lat. sǒcius (Cihac, I, 257; Pușcariu 1610; REW 8056), cf. alb. šots (Philippide, II, 655), it. soccio „arendaș de turme”. – Der. soție, s. f. (înv., tovarășă; înv., căsătorie, uniune; înv., camarad, asociat; înv., asociație, societate; nevastă) cuvînt folosit actualmente mai ales în Munt. și Mold. (ALR, I, 271); soțesc, adj. (conjugal, matrimonial); soață, s. f. (camaradă; nevastă); însoți, vb. (a asocia, a uni; a împerechea; a se alipi, a se alătura; a se căsători, a escorta, a acompania); însoțitor, adj. (care însoțește); însoțime, s. f. (înv., societate, grup); însoțitură, s. f. (Trans., companie); cusoți, vb. (Bucov., a ține companie, a întreține), cu pref. expresiv. cu-; soțiire, s. f. (înv., asociere).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

soți, soțesc, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.) a se întovărăși, a se asocia. 2. (reg.) a se căsători.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: soț
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soț
  • soțul
  • soțu‑
plural
  • soți
  • soții
genitiv-dativ singular
  • soț
  • soțului
plural
  • soți
  • soților
vocativ singular
  • soțule
  • soațe
plural
  • soților
Intrare: soți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soți
  • soțire
  • soțit
  • soțitu‑
  • soțind
  • soțindu‑
singular plural
  • soțește
  • soțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • soțesc
(să)
  • soțesc
  • soțeam
  • soții
  • soțisem
a II-a (tu)
  • soțești
(să)
  • soțești
  • soțeai
  • soțiși
  • soțiseși
a III-a (el, ea)
  • soțește
(să)
  • soțească
  • soțea
  • soți
  • soțise
plural I (noi)
  • soțim
(să)
  • soțim
  • soțeam
  • soțirăm
  • soțiserăm
  • soțisem
a II-a (voi)
  • soțiți
(să)
  • soțiți
  • soțeați
  • soțirăți
  • soțiserăți
  • soțiseți
a III-a (ei, ele)
  • soțesc
(să)
  • soțească
  • soțeau
  • soți
  • soțiseră
soții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șuti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuti
  • șutire
  • șutit
  • șutitu‑
  • șutind
  • șutindu‑
singular plural
  • șutește
  • șutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șutesc
(să)
  • șutesc
  • șuteam
  • șutii
  • șutisem
a II-a (tu)
  • șutești
(să)
  • șutești
  • șuteai
  • șutiși
  • șutiseși
a III-a (el, ea)
  • șutește
(să)
  • șutească
  • șutea
  • șuti
  • șutise
plural I (noi)
  • șutim
(să)
  • șutim
  • șuteam
  • șutirăm
  • șutiserăm
  • șutisem
a II-a (voi)
  • șutiți
(să)
  • șutiți
  • șuteați
  • șutirăți
  • șutiserăți
  • șutiseți
a III-a (ei, ele)
  • șutesc
(să)
  • șutească
  • șuteau
  • șuti
  • șutiseră
șoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soț, soțisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bărbat diminutive: soțior
    • format_quote Mă duc departe, pînă unde voi da de Florea-nfloritul, dar de cumva l-oi putea aduce, să fie soț sorei mele. RETEGANUL, P. V 35. DLRLC
    • format_quote Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei și a început a plînge cu amar. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Viteazul meu soț! urmă ea, destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîtea văduve, atîția sărimani! NEGRUZZI, S. I 146. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Strigară... că acești soți să-i domnească de aici înainte. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
      • format_quote Toți felicitau pe tinerii soți, gătindu-se a-i întovărăși acasă. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
    • 1.2. învechit Nevastă, soție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aceasta să-mi fie soț Pîn’ la ziua de județ. MARIAN, NU. 580. DLRLC
  • 2. popular Asociat, colaborator, ortac, părtaș, tovarăș, însoțitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest om era un adevărat frate al meu, ca toți soții săi de la Bogdana. SADOVEANU, E. 266. DLRLC
    • format_quote Folosiseră urzeala unui alt cîntec mai vechi, știut de ele, despre un cioban Din Constandin, ucis de soții săi. CAMIL PETRESCU, O. II 202. DLRLC
    • format_quote Izbutise a-și face soți cu care să-și petreacă urîtul în singurătatea lui. ISPIRESCU, U. 83. DLRLC
    • format_quote Acest bătrîn mÎhnit, soțul nostru de vînătoare de sitari... a făcut cîteva greșale mari. SADOVEANU, E. 42. DLRLC
    • format_quote Un drumeț ciudat răsare... Dă din mîini, șoptind grăbit, Parcă spune-o taină mare Unui soț închipuit. TOPÎRCEANU, B. 71. DLRLC
    • format_quote Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei; îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304. DLRLC
    • format_quote Soții, care și cu ce agonisise, intrau în pivniță și Jap împărțea cu echitate. GALACTION, O. I 309. DLRLC
  • 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu soț = cu pereche, în număr pereche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: par antonime: impar
      • format_quote Dacă treptele or fi cu soț – și eu știu că sînt cu soț, atunci să știi că da. DELAVRANCEA, O. II 324. DLRLC
      • format_quote Să jucăm doi cîte doi... ochi în ochi, umăr la umăr, Și-n horă cu soț la număr. ȘEZ. V 151. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără soț = fără pereche, în număr nepereche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: impar antonime: par
      • format_quote Pe lîngă plopii fără soț Adesea am trecut, Mă cunoșteau vecinii toți, Tu nu m-ai cunoscut. EMINESCU, O. I 191. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea soț = a fi unic în felul său, a fi fără pereche, fără seamăn, extraordinar. DLRLC
      • format_quote Un blestemat ce nu avea soț în lume. GORJAN, H. II 150. DLRLC
etimologie:

șuti, șutescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.