opțiuni
  • info

8 definiții pentru soțior

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOȚIOR, soțiori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui soț. [Pr.: -ți-or] – Soț + suf. -ior.

SOȚIOR, soțiori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui soț. [Pr.: -ți-or] – Soț + suf. -ior.

soțior sm [At: BUZNEA, P.V. 88/24 / P: ~ți-or / Pl: ~i / E: soț1 + -ior] (Pfm; șhp) 1-2 Soț1 (6) (tânăr) Si: (pfm) bărbățel, (reg) soțuc (1-2), soțuleț (1-2), soțuluc (1-2). 3-4 Soț1 (6) (mic) Si: (pfm) bărbățel, (reg) soțuc (1-2), soțuleț (3-4), soțuluc (3-4). 5-6 (Lpl) Soți1 (8) (tineri). 7-8 (Lpl) Soți1 (8) (mici).

SOȚIOR, soțiori, s. m. Diminutiv al lui soț; bărbățel. De vedea Că rămîne Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel și frumușel. TEODORESCU, P. P. 682. Ei în capul podului, În fruntea norodului Aștepta pe sora lor Și pe mîndru-i soțior. ALECSANDRI, P. P. 153. ♦ (La pl.) Persoane unite prin căsătorie; soți. Lelițo de la munteni... Vin colea la moldoveni... Să ne prindem soțiori, Să-nflorim ca doi bujori. ALECSANDRI, P. P. 345.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soțior (pop.) (desp. -ți-or) s. m., pl. soțiori

soțior (pop.) (-ți-or) s. m., pl. soțiori

soțior s. m. (sil. -ți-or), pl. soțiori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOȚIOR s. bărbățel, (reg.) soțuluc, (Maram.) soțuc.

SOȚIOR s. bărbățel, (reg.) soțuluc, (Maram.) soțuc.

Intrare: soțior
  • silabație: so-ți-or info
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soțior
  • soțiorul
  • soțioru‑
plural
  • soțiori
  • soțiorii
genitiv-dativ singular
  • soțior
  • soțiorului
plural
  • soțiori
  • soțiorilor
vocativ singular
  • soțiorule
  • soțioare
plural
  • soțiorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soțior, soțiorisubstantiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui soț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bărbățel soțuc soțuluc
    • format_quote De vedea Că rămîne Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel și frumușel. TEODORESCU, P. P. 682. DLRLC
    • format_quote Ei în capul podului, În fruntea norodului Aștepta pe sora lor Și pe mîndru-i soțior. ALECSANDRI, P. P. 153. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Persoane unite prin căsătorie; soți. DLRLC
      sinonime: soț
      • format_quote Lelițo de la munteni... Vin colea la moldoveni... Să ne prindem soțiori, Să-nflorim ca doi bujori. ALECSANDRI, P. P. 345. DLRLC
etimologie:
  • Soț + sufix -ior. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.