SOS², SOS-uri, s. n. Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. ♦ P. gener. Apel, semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol. [Citit: esoes sau se-o-se] – Din engl., fr. SOS.

sos³ sn [At: DEX / P: se-o-se, es-o-es / Pl: ~uri / E: eg, fr s.o.s] 1 Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. 2 (Pgn) Semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol.

sos¹ sn [At: MÎNCĂRILE, 47^v/8 / V: (reg) solț, solz, sost, soț, soz, zos, zoț / Pl: ~uri / E: fr sauce] 1 Preparat culinar lichid sau vâscos făcut, de obicei, din grăsime, făină, condimente etc., cu care se pregătesc sau se servesc unele feluri de mâncare Si: (reg) îngroșăluță, îngroșătură, mărtaș. 2 (Trs) Bulion de roșii.

SOS, sosuri, s. n. Nume generic pentru diferite preparate culinare lichide sau vîscoase (de obicei bogate în condimente) cu care se pregătesc sau care însoțesc unele mîncări. Carne de vită cu sos bun. SEVASTOS, N. 288. Un pește mare cu ce sos să-l gătească? Căci lebăda gîtoasă Voia să dea o masă. ALEXANDRESCU, M. 403. ◊ Expr. A se amesteca (sau a se băga) în toate sosurile = a se amesteca în chestii sau în situații încurcate, suspecte.

SOS s.n. Preparat culinar lichid sau vîscos (de obicei condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mîncăruri. [< fr. sauce, cf. lat. salsus].

SOS s. n. preparat culinar lichid sau vâscos (condimentat) cu care se pregătesc sau se servesc anumite mâncăruri. (< fr. sauce)

SOS ~uri n. Preparat culinar din făină, ceapă prăjită, apă și condimente, cu care se pregătesc ori care însoțesc unele mâncăruri. ~ alb. ~ de roșii. /<fr. sauce

sos n. zeamă de carne dreasă cu arome: sosuri de masă (= fr. sauce).

*sos n., pl. urĭ (fr. sauce d. lat. salsa, sărată; it. salsa, sos. V. sare). Zeamă groasă făcută din grăsime, făină, ceapă (saŭ și vin și domată) prăjite și care se dă la masă cu carne și legume: chiftele cu sos. V. prajă, rîntaș, maĭoneză, mojdeĭ, scordalea, tercĭ.

soace² v vz soage

soage [At: DOSOFTEI, ap. HEM 939 / V: (reg) ~ace, ~alge, soga, sogi, solga, solja, sologi, stoga, stoji, suga, sugi, asoga, asolga, zolga / Pzi: sog, sogesc / E: ml subigere cf mg szoggatani] 1-2 vtrp (Îrg) A (se) rupe o bucată din aluatul dospit și a-i (se) da formă (de pâine) înainte de a (se) băga la cuptor Si: (reg) a solzi (4), a sovâlta. 3-4 vtrp (Trs) A (se) frământa (aluatul dospit, cașul etc.). 5 vt (Reg) A da prin făină înainte de a pune la cuptor. 6 vt (Reg; îf sogi) A subția.

soalge v vz soage

soga v vz soage

sogi v vz soage

solga v vz soage

solja v vz soage

sologi v vz soage

solț² sn vz sos¹

solz² sn vz sos¹

sost sn vz sos¹

soț² sn vz sos¹

soz sn vz sos

stoga v vz soage

stoji v vz soage

suci⁴ v vz soage

suga v vz soage

sugi v vz soage

șăș sm vz șoș

șeș¹ sm vz șoș

șoaș sm vz șoș

șorș sm vz șoș

șos sm vz șoș

șoș sm [At: LB / V: (reg) șăș, șeș, șoaș, șorș, șos / Pl: -i / E: mg sas(fa)] 1 (Reg) Stâlp. 2 (Reg) Bârnă¹ (1). 3 (Reg) Grindă (1). 4 (Trs) Proptea de lemn. 5 (Reg) Scândură groasă folosită în construcții.

zolga v vz soage

zos sn vz sos¹

zoț sn vz sos¹ corectat(ă)

S.O.S.², s.o.s.-uri, s. n. Apel internațional radiotelegrafic transmis de o navă în pericol de scufundare. ♦ P. gener. Apel, semnal prin care se cere ajutor în caz de pericol. [Citit: se-o-se sau es-o-es] – Din engl., fr. s.o.s.

SOAGE vb. (Mold.) A rupe o parte din aluatul dospit și a da formă pîinii, înainte de a o băga în cuptor. Soagem noi pita din aloat și deacii o și coacem. DOSOFTEI, PARIMIAR. ◊ Fig. Lesne Svinția sa ne-au frămîntat din lut și ne-au sopt și ne-au însuflețat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: lat. subigere.

soáce, V. sog.

soáge, V. sog.

soálge, V. sog.

2) soc, a soáce, V. sog.

sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.

SOS [cit. esoes] s. n., pl. SOS-uri [cit. esoesurⁱ]

sos s. n., pl. sosuri

!SOS [cit. esoes] s. n., art. SOS-ul; pl. SOS-uri

sos s. n., pl. sosuri

sos s. n., pl. sosuri

sos

sos, -suri.

S.O.S. s. n. [cit. se-o-se/es-o-es], pl. S.O.S.-uri

șoș s. m., pl. șoși

SOS s. (reg.) îngroșăluță, rântaș, (Transilv.) mărtaș. (Mâncare cu ~.)

SOS s. (reg.) îngroșăluță, rîntaș, (Transilv.) mărtaș. (Mîncare cu ~.)

SOAGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)

SOAGE vb. v. frământa, plămădi.

ȘOȘ s. v. bârnă, grindă, pop, proptea, reazem, sprijin, stâlp, susținere.

soage vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI.

*SOAGE vb. (Transilv.) a sovîlta. (~ aluatul de pîine.)

șoș s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. STÎLP. SUSȚINERE.

sos (sosuri), s. n. – Preparat culinar cu care se servesc mîncărurile. Fr. sauce, cf. salcie. – Der. sosieră, s. f. (vas de sos), din fr. saucière.

soage (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.

șoș, s.m. – v. șeș („stâlp, bârnă, grindă”).

șoș, -i, (șeș), s.m. – Stâlp, bârnă, grindă. – Din magh. sas(fa) (MDA).

S.O.S. (< fr., engl.; siglă de la engl. Save Our Souls „salvați sufletele noastre”), apel internațional radiotelegrafic, folosit de navele aflate în pericol pentru a cere ajutor; p. ext. orice semnal sau apel prin care se cere ajutor în caz de pericol. Semnalul a fost adoptat (1906) la Conferința radiotelegrafică desfășurată la Berlin.

S.O.S. – semnal de alarmă internațional, care anunță că o navă, o aeronavă sau alt vehicul se află într-o primejdie gravă și cere ajutor imediat (semnal ratificat prin articolul 19 al regulamentului Convenției radiotelegrafice internaționale de la Washington, 1927). S.O.S. ar fi inițialele versurilor unui imn compus în amintirea victimelor din naufragiul vaporului „Titanic” (14 aprilie 1912): „Save our souls” (Salvați sufletele noastre!). Cu timpul a devenit o expresie echivalentă cu orice apel la ajutor (a lansa un S.O.S.). IST.

a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală.