soage [At: DOSOFTEI, ap. HEM 939 / V: (reg) ~ace, ~alge, soga, sogi, solga, solja, sologi, stoga, stoji, suga, sugi, asoga, asolga, zolga / Pzi: sog, sogesc / E: ml subigere cf mg szoggatani] 1-2 vtrp (Îrg) A (se) rupe o bucată din aluatul dospit și a-i (se) da formă (de pâine) înainte de a (se) băga la cuptor Si: (reg) a solzi (4), a sovâlta. 3-4 vtrp (Trs) A (se) frământa (aluatul dospit, cașul etc.). 5 vt (Reg) A da prin făină înainte de a pune la cuptor. 6 vt (Reg; îf sogi) A subția.

soáge, V. sog.

sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.

SOAGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)

SOAGE vb. v. frământa, plămădi.

soage (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.