opțiuni

2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTÁ, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din germ. sortieren.

SORTÁ, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din germ. sortieren.

sorta1 av [At: ALECSANDRI, T. 1271 / E: ns cf ngr σωρτά] (Îvr) Tocmai.

sorta2 vt [At: ALEXI, W. / V: ~ti, (reg) solta / Pzi: ~tez / E: sort cf ger sortieren] A repartiza pe sorturi2 materiale, produse, obiecte, plante etc. Si: a clasa (1), a selecta, a selecționa, a separa, a tria1, (reg) a soltări (1).

SORTÁ2, sortez, vb. I. Tranz. A alege, a aranja, a repartiza (mărfuri) pe sorturi, după calitate, culoare, dimensiuni etc.; a împărți, a aranja pe sorturi.

SÓRTA1 adv. (Învechit, rar) Tocmai, chiar. Puși la dobîndă cu zece la sută, dau sorta 500 de galbini pe an. ALECSANDRI, T. 1271.

SORTÁ vb. I. tr. A separa, a aranja, a repartiza (un material etc.) pe sorturi (potrivit calității, dimensiunilor etc.). [Cf. germ. sortieren, it. sortire].

SORTÁ vb. tr. a separa, a repartiza pe sorturi. (< germ. sortieren)

A SORTÁ ~éz tranz. (materiale, produse etc.) A repartiza pe sorturi. /<germ. sortieren

șorță sf vz șorț1


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sortá (a ~) vb., ind. prez. 3 sorteáză

sortá vb., ind. prez. 1 sg. sortéz, 3 sg. și pl. sorteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORTÁ vb. v. selecționa.

SORTA vb. a alege, a selecta, a selecționa, a tria. (~ semințele pe calități.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sortá adv. (înv.) tocmai.

Intrare: sorta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorta
  • sortare
  • sortat
  • sortatu‑
  • sortând
  • sortându‑
 singular plural
  • sortează
  • sortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sortez
 (să)
  • sortez
  • sortam
  • sortai
  • sortasem
a II-a (tu)
  • sortezi
 (să)
  • sortezi
  • sortai
  • sortași
  • sortaseși
a III-a (el, ea)
  • sortează
 (să)
  • sorteze
  • sorta
  • sortă
  • sortase
plural I (noi)
  • sortăm
 (să)
  • sortăm
  • sortam
  • sortarăm
  • sortaserăm
  • sortasem
a II-a (voi)
  • sortați
 (să)
  • sortați
  • sortați
  • sortarăți
  • sortaserăți
  • sortaseți
a III-a (ei, ele)
  • sortează
 (să)
  • sorteze
  • sortau
  • sortară
  • sortaseră
Intrare: șorță
șorță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)