sordi v vz sorti¹

sorti¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~rți, (reg) ~rdi / Pzi: ~tesc / E: soartă¹] 1 vt(a) (Mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta¹ (1), însușirile etc. unei ființe sau ale unui lucru Si: a destina (1), a predestina, a rândui¹, a ursi, a-i fi scris, (rar) a predetermina, a preursi, (pop) a noroci, a soroci (7), a pune deoparte, (înv) a tocmi. 2-3 vtrp A (se) stabili rolul, destinația etc. cuiva sau a ceva Si: a (se) destina (2), a (se) hărăzi (3), a (se) hotărî (6-7), a (se) meni, a (se) rezerva, a (se) rândui¹, (îvp) a (se) orândui, (pop) a (se) noroci, a (se) soroci (5-6). 4 vt (Reg; îf sorți; ccd) A-i ura (cuiva ceva). 5 vta (Reg; îf sorți) A blestema (3). 6-7 vtrp (Îrg) A desemna prin tragere la sorți. 8-9 vtr (Mun; pex; d. copii) A urina în pat. 10-11 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) uda. 12-13 vtr (Mun; pex; d. oameni) A (se) murdări.

sorți v vz sorti¹

SORTI, sortesc, vb. IV. Tranz. (Întrebuințat mai ales la timpurile compuse) A determina soarta, destinul cuiva; a ursi, a meni, a predestina. Voia tatei, voia țării, asta ne-a sortit ursita. EFTIMIU, Î. 26. Pînă acum voise s-o ia numai pentru că era fata lui Baciu și fiindcă părinții lor i-au sortit unul altuia. REBREANU, I. 115. Se vede că așa mi-a fost sortit și n-am ce face. CREANGĂ, P. 274.

A SORTI ~esc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. /Din soartă

sortésc v. tr. (d. soartă). Destinez, ursesc, hotărăsc soarta: cum țĭ-a fost sortit, așa aĭ să trăieștĭ! – Și sorțésc (după sorț).

sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, 3 sg. sortește, imperf. 1 sorteam; conj. prez. 1 sg. să sortesc, 3 să sortească

sorti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 să sortească

sorti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortesc, imperf. 3 sg. sortea; conj. prez. 3 sg. și pl. sortească

SORTI vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina.

SORTI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce le-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.)

SORDI, Alberto (1919-2003), actor și regizor italian de teatru și film. Succesul obținut în anii ’40 ai sec. 20 în teatrul de revistă și la radio, precum și întâlnirea, la începutul anilor ’50, cu F. Fellini („Șeicul alb”, „I. Vitelloni”) lansează îndelungata sa carieră cinematografică (c. 150 de filme). Creează personajul italianului mediu, fanfaron, șmecher, băiat de viață, când simpatic, când agasant, uneori patetic, alteori ridicol („Marele război”, „Un italian în America”, „cea mai frumoasă seară din viața mea”, „Un burghez mic mititel”, „Bolnavul închipuit”).