2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORBÍRE, sorbiri, s. f. Acțiunea de a sorbi și rezultatul ei; sorbit, sorbitură. – V. sorbi.

SORBÍRE, sorbiri, s. f. Acțiunea de a sorbi și rezultatul ei; sorbit, sorbitură. – V. sorbi.

sorbire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sorbi] 1 Introducere a unui lichid în gură, trăgând puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot) Si: sorbitură (1), (rar) sorbit (1), (reg) sorb2 (13), sorbăcăială (1), sorbăcăit (1), sorbeală (1), sorbet2 (1). 2 Zgomot produs de lichidul introdus în gură prin sorbire (1) Si: sorbitură (2), (rar) sorbit (2), (reg) sorb2 (14), sorbăcăială (2), sorbăcăit (2), sorbeală (2), sorbet2 (2). 3 (Înv; ccr) Înghițitură. 4 (Înv) Absorbție (1).

SORBÍRE, sorbiri, s. f. Acțiunea de a sorbi; sorbitură. Nouri groși, plumburii, măturau crestele dealurilor... porniți parcă să înghită dintr-o sorbire satul ce dormea adînc. REBREANU, I. 118. Vin la Milcov cu grăbire, Să-l secăm dintr-o sorbire. ALECSANDRI, P. A. 105.

SORBÍ, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

sorbi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 125v/4 / V: (reg) ~ba, soarbe, sur~ / Pzi: sorb, (reg) ~besc / E: ml sorbere] 1-2 vtrp A (se) bea trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate Si: a suge. 3 vt (Îc) Soarbe-zeamă Om nepăsător și neatent. 4 vt (Îac) Om prost. 5 vt(a) (Fig) A atrage (1). 6 vt (Pop; c. i. lichidele pe care le conține un corp) A suge. 7-8 vt (C. i. de obicei lichide) A bea (sau a mânca) înghițind repede și cu lăcomie, golind dintr-o dată vasul de conținutul său. 9 vt (Îe) A ~ (pe cineva) într-o lingură sau cu lingura (sau într-un pahar) cu apă A nu putea suferi pe cineva. 10 vt (Îae) A îndrăgi pe cineva. 11 vt (Îe) A-i ~ cuiva zilele A ucide pe cineva. 12-13 vt (Îe) A ~ cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva A asculta sau a citi cu mare interes și plăcere pe cineva sau ceva. 14 vt (D. ochi; pex, d. oameni) A privi cu interes. 15 vt (Fig) A preocupa. 16 vt A face să dispară cuprinzând în sine Si: a înghiți. 17 vt A face să nu mai existe Si: a distruge (2). 18 vt (Pex) A consuma1 (1). 19 vt (C. i. aer, miresme etc.) A trage cu putere pe nas sau pe gură Si: a aspira (2). 20 vt (Prc) A insipira (forțat) Si: a suge. 21-22 vtr A face să pătrundă în sine Si: a (se) absorbi (1), a (se) aspira (1), a (se) încorpora, a (se) înghiți, a (se) resorbi, a (se) suge, (pop) a (se) trage.

SORBÍ, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

SORBÍ, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea trăgînd lichidul în gură cîte puțin, cu buzele (și de obicei cu zgomot). Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. F. 15. Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. ◊ (Complementul este indicat printr-un partitiv) Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, S. N. 13. ♦ (Complementul indică băutura, p. ext. recipientul în care este pusă) A bea repede și cu lăcomie (golind vasul). Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247. ◊ Fig. Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36. ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) cînd cineva se uită cu mare dragoste la altul. Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352; b) cînd cineva îl urăște pe altul. Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea) v. ochi. A sorbi credință v. credință. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes spusele cuiva. [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. 2. A suge, a absorbi, a înghiți. Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, La CADE. Dunărea... soarbe 120 de rîuri. , VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (Poetic) Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Fig. Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39. ♦ A preocupa, a captiva. Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adînc (aer, miresme). Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38. ◊ Fig. Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24. ◊ (Complementul este indicat printr-un partitiv) Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11.

A SORBÍ sorb tranz. 1) (băuturi sau mâncăruri lichide) A bea sau a mânca trăgând în gură puțin câte puțin. 2) A înghiți dintr-o dată (lăsând vasul gol). 3) fig. A trage în piept cu nesaț; a inspira adânc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multă dragoste la cineva; a fi îndrăgostit de cineva. /<lat. sorbere

sorbì v. 1. a înghiți cu încetul un lichid trăgându-l cu sgomot în gură: a sorbi cafeaua; 2. a înghiți dintr’o dată: a sorbi un ou; a sorbi cu ochii, a plăcea foarte; 3. fig. a răpi: îmi vine să-i sorb zilele POP. [Lat. SORBERE].

3) sorb a -í v tr. (lat. sórbere și sorbére imit. înrudit cu vgr. rophéo, înghit, vsl. srŭbatĭ, bg. sŭrbam, germ. schlúrfen, a sorbi, ș. a. multe în diferite limbi; it. sorbire, pv. sourbi, sp. sorber, pg. sorver.El soarbe, să soarbă, soarbe tu, nu sorbi! V. absorb, horpăĭ, cĭorbă, șerbet, sirop). Trag cîte puțin în gură un lichid ferbinte așa în cît să nu mă frig: a sorbi ceaĭu, cafeaŭa, cĭorba. Înghit maĭ răpede continutu unuĭ oŭ moale, un medicament: a sorbi un oŭ. Fig. A sorbi din ochĭ (saŭ cu ochiĭ), a privi cu mare dragoste saŭ cu lăcomie. A-ĭ sorbi cuĭva zilele, a-l ucide.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorbíre s. f., g.-d. art. sorbírii; pl. sorbíri

sorbíre s. f., g.-d. art. sorbírii; pl. sorbíri

sorbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorb, imperf. 3 sg. sorbeá; conj. prez. 3 să soárbă

sorbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorb, imperf. 3 sg. sorbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. soárbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORBÍRE s. v. absorbție, încorporare, resorbție.

sorbire s. v. ABSORBȚIE. ÎNCORPORARE. RESORBȚIE.

SORBIRE s. sorbit, sorbitură, (reg.) sorbeală. (Dintr-o ~.)

arată toate definițiile

Intrare: sorbire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbire
  • sorbirea
plural
  • sorbiri
  • sorbirile
genitiv-dativ singular
  • sorbiri
  • sorbirii
plural
  • sorbiri
  • sorbirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sorbi
verb (VT303)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorbi
  • sorbire
  • sorbit
  • sorbitu‑
  • sorbind
  • sorbindu‑
singular plural
  • soarbe
  • sorbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorb
(să)
  • sorb
  • sorbeam
  • sorbii
  • sorbisem
a II-a (tu)
  • sorbi
(să)
  • sorbi
  • sorbeai
  • sorbiși
  • sorbiseși
a III-a (el, ea)
  • soarbe
(să)
  • soarbă
  • sorbea
  • sorbi
  • sorbise
plural I (noi)
  • sorbim
(să)
  • sorbim
  • sorbeam
  • sorbirăm
  • sorbiserăm
  • sorbisem
a II-a (voi)
  • sorbiți
(să)
  • sorbiți
  • sorbeați
  • sorbirăți
  • sorbiserăți
  • sorbiseți
a III-a (ei, ele)
  • sorb
(să)
  • soarbă
  • sorbeau
  • sorbi
  • sorbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sorbire

  • 1. Acțiunea de a sorbi și rezultatul ei.
    exemple
    • Nouri groși, plumburii, măturau crestele dealurilor... porniți parcă să înghită dintr-o sorbire satul ce dormea adînc. REBREANU, I. 118.
      surse: DLRLC
    • Vin la Milcov cu grăbire, Să-l secăm dintr-o sorbire. ALECSANDRI, P. A. 105.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sorbi
    surse: DEX '98 DEX '09

sorbi

  • 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bea attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. F. 15.
      surse: DLRLC
    • Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44.
      surse: DLRLC
    • Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39.
      surse: DLRLC
    • Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, S. N. 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
      exemple
      • Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156.
        surse: DLRLC
      • Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51.
        surse: DLRLC
      • A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74.
        surse: DLRLC
      • Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247.
        surse: DLRLC
      • figurat Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104.
        surse: DLRLC
      • figurat Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162.
          surse: DLRLC
        • Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva își manifestă antipatia față de altcineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85.
          surse: DLRLC
        • Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. expresie A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea).
        surse: DLRLC
      • surse: DLRLC
      • 1.1.5. expresie A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
        exemple
        • [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31.
          surse: DLRLC
        • Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69.
          surse: DLRLC
        • În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45.
      surse: DLRLC
    • Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Dunărea... soarbe 120 de rîuri. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • poetic Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205.
      surse: DLRLC
    • poetic [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45.
      surse: DLRLC
    • figurat Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20.
        surse: DLRLC
  • 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inspira attach_file 6 exemple
    exemple
    • Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58.
      surse: DLRLC
    • De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183.
      surse: DLRLC
    • Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86.
      surse: DLRLC
    • figurat O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24.
      surse: DLRLC
    • Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11.
      surse: DLRLC

etimologie: