9 definiții pentru sorbit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORBIT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

SORBIT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

sorbit [At: DL / Pl: ~uri / E: sorbi] sn (Rar) 1-2 Sorbire (1-2).

SORBIT s. n. (Rar) Sorbitură. Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorbit (substanță absorbită) s. n., pl. sorbite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORBIT s. sorbire, sorbitură, (reg.) sorbeală. (Dintr-un ~.)

Intrare: sorbit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorbitsubstantiv neutru

  • 1. Sorbeală, sorbire, sorbitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP. DLRLC
etimologie:
  • vezi sorbi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.