8 definiții pentru sorbit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.

sorbit [At: DL / Pl: ~uri / E: sorbi] sn (Rar) 1-2 Sorbire (1-2).

SORBÍT s. n. (Rar) Sorbitură. Gruia vadra o prindea Și dintr-un sorbit o bea. POP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sorbít (substanță absorbită) s. n., pl. sorbíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SORBÍT s. v. sorbitură.

SORBIT s. sorbire, sorbitură, (reg.) sorbeală. (Dintr-un ~.)

Intrare: sorbit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sorbit (s.n.)

etimologie:

  • vezi sorbi
    surse: DEX '98 DEX '09