SOMA¹ s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma.

soamă sf vz sumă

som² sm vz sumă

soma³ sf [At: DN³ / Pl: ? / E: fr somma] (Glg) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con.

soma¹ sfs [At: AGROTEHNICA, I, 30 / E: ngr σῶμα, fr soma] (Blg) Totalitatea celulelor nereproducătoare care alcătuiesc organismul viu.

soma² sf [At: DN³ / Pl: ? / E: fr soma] Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor.

somă sf vz sumă

sumă sf [At: CORESI, ap. TDRG / V: (îpp) soamă, șu~, (înv) so~ (S: sommă) sumnă / S: summă / Pl: sume, (înv) sumi / E: lat summa, ngr σοῦμμα, ger Summe, it somma, fr somme, cf rs сум „traistă”, mg summa] 1 Rezutat al operației de adunare aplicată numerelor, vectorilor, matricelor, sau unor lucruri ori cantități de același fel Si: total, (înv) totime. 2 (Îs) ~ aritmetică Rezultat al adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. 3 (Îs) ~ algebrică Rezultat al adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. 4 (Îs) ~ a doi vectori (care au aceeași origine) Vector care are origine comună cu cei doi vectori și care este diagonala paralelogramului construit cu ajutorul celor doi vectori, dați ca laturi. 5 Cantitate totală a ceva. 6 (Pex; asr) Totalitate. 7 (Urmat de determinarea „bani”) Cantitate de bani Si: (înv) seamă. 8 (În asigurările de persoane; îs ~ asigurată) Cantitate de bani pe care o plătește asiguratorul ca despăgubire pentru riscurile asigurate. 9 (În asigurările de bunuri; îae) Cantitate maximă de bani pentru care răspunde asiguratorul în caz de daună. 10 (Fam; îe) A-și face ~ma A agonisi atât cât crede că îi este necesar. 11 (Fam; îae) A se sătura. 12 (Îvr) Talant¹. 13 (Îvr) Pungă (de bani). 14 (Lsg; urmat de determinări, de obicei la plural, introduse prin prepoziția „de” care arată felul) Număr sau cantitate (mare) de, ori din ceva Si: duium (2), grămadă (1), groază (5), grozăvenie (8), grozăvie (8), mare², mulțime, potop, puhoi¹, pulbere, puzderie, (rar) spuzeală (3), (îpf) spuză (10), sumedenie, (pop) șodom, spuzenie, (îrg) întuneric, (înv) mulțit, (reg) pomol, silă, sumedie, tabără. 15 (Pop; îlav) Cu ~ (sau cu ~me) În cantitate (mare), din belșug. 16 (Înv) Sumar (4). 17 (Înv; fig) Culme (a unei acțiuni, a unui fenomen etc.).

sumnă² sf vz sumă

șumă sf vz sumă

SOMA¹ s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.

SOMĂ s. f. v. sumă.

SUMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul adunării unor numere, unor cantități sau unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatu! adunării unor cantități de același fel, ținînd seama de semnul lor. Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale. ♦ Fig. Cantitate totală a ceva, totalitate. Suma tuturor datelor unei probleme. Suma cunoștințelor omenești. ▭ Suma binelui în lume covîrșește suma răului. BOLINTINEANU, O. 361. 2. (Uneori urmat de determinarea «de bani») Cantitate de bani. Doresc prea mult să văd la masa mea măcar un măr din acest pom, care m-a ținut atîta sumă de bani. ISPIRESCU, L. 81. Mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în patria lor... și sînt siliți a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau la Baden. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Expr. Pînă la concurența sumei de... v. concurență (2). A-și face suma = a agonisi atît cît crede că îi trebuie. [Patronul] și-a făcut suma și i-ar fi mai ușor fără fabrică. DEMETRIUS, C. 15. 3. Număr nedeterminat (de obicei mare). Amîndoi intră în berărie... aci se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, care le fac loc la masa lor. CARAGIALE, O. II 231. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume. EMINESCU, O. IV 289. – Variantă: (învechit și arhaizant) somă (SADOVEANU, Z. C. 254, KOGĂLNICEANU, S. 116, RUSSO, S. 159) s. f.

SOMA³ s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].

SOMA² s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].

SOMA¹ s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].

SOMA³ s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)

SOMA¹ s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)

SOMA² s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)

SUMĂ s. f. 1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulți termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulțime. (< lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)

sumă-record s. f. Sumă extrem de mare ◊ „O performanță în domeniul vânzărilor la licitație: la Londra, un vas de porțelan chinezesc [...] a fost plătit cu suma-record de 210000 guinee.” R.l. 23 VI 72 p. 6. ◊ „«Negresa blondă» a lui Brâncuși [...] a fost vândută cu suma de 750000 dolari [...] Este vorba de o sumă record – cea mai mare plătită în ultimii ani pentru o sculptură.” Sc. 20 V 75 p. 2. ◊ „Sumă-record. În cadrul unei licitații desfășurate la Hamburg un timbru suedez a fost achiziționat cu un milion de mărci vest-germane, un record în materie.” R.l. 19 X 78 p. 6. ◊ „A 90-a ediție a renumitului maraton de la Boston [...] va fi dotată cu suma-record de 300000 de dolari.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3; v. și R.l. 22 VI 73 p. 6, 21 V 85 p. 6 //din sumă + record//

SOMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma

SUMĂ ~e f. 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. ~ aritmetică. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme

sumă f. 1. total ce rezultă dintr’o adunare; 2. cantitate de bani: sumă mare; 3. totalitate: suma bunurilor și a relelor; 4. mare număr, mulțime: o sumă de oameni. Lat. SUMMA, printr’un intermediar slav; sensul 4 e familiar și vechii limbi (v. sumedenie)].

2. som, V. sumă.

sómă, V. sumă.

*súmă f., pl. e, rar ĭ (neol. din sec. 17 luat de cronicariĭ Moldovenĭ, care știaŭ lat. it. pol., de la lat. summa, totalitate: it. somma, fr. somme; pol. suma, rus. bg. súmma, ngr. súma. V. consum 2). Total, rezultatu adunăriĭ maĭ multor numere: am adunat și mi-a ĭeșit suma cutare. Totalitate: suma bunurilor și relelor. Mare număr, mulțime: o sumă de oamenĭ (V. samă). Cantitate de banĭ: lipsea o mare gumă. – L. V. și azĭ pop. somă (după it.): s’aŭ strîns cîtăva somă de oștĭ (Cost I, 254, 271, 315, 319, și N. Cost. I. 472 și 490), soma de banĭ (Nec. 2, 360), și șumă (ung. summa, pron. ș-). Si m. som, pl. somĭ, sumă de banĭ, talent (talant).

șúmă, V. somă.

soma² s. f.

sumă (operație de adunare, total) s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

soma¹ s. f.

sumă (operație de adunare, total) s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

soma s. f.

sumă s. f., g.-d. art. sumei; pl. sume

sumă (-me), s. f. – 1. Cantitate, mulțime. – 2. Cantitate de bani. – 3. Rezultatul adunării. – Var. înv. somă, șumă. Lat. summa (Pușcariu 1691). Se consideră drept împrumut tîrziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existența alb. sumë (Philippide, II, 656), caracterul popular al der. sumedenie și prezența lui somă din textele sec. XVI pledează în favoarea transmiterii directe din lat. Este sigură, pe de altă parte, că acest cuvînt a dispărut din uzul popular și că azi circulă ca un cuvînt cult. Var. somă nu poate fi it. somma, dacă se are în vedere datarea lui; șumă reprezintă pron. din mag. Der. sumuliță (var. sumușoară), s. f. (cantitate mică); sumedenie, s. f. (cantitate, mulțime, grămadă), cu un suf. rar, dar cf. prăpădenie (Șeineanu), fumedenie (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 821), rubedenie (Tiktin; după Petrovici, Dacor., VI, 338, în loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicație care apare ca insuficientă); sumar, s. n., după fr. sommaire; sumarisi, vb. (înv., a aduna); însuma, vb. (înv., a culege, a aduna; a totaliza; a încorpora).

SÓMA² (cuv. sanscrit) s. f. Plantă neidentificată din care în vechea Indie se prepara (prin presarea tulpinilor se obținea un suc ce era filtrat prin lână și apoi amestecat cu apă și lapte) o băutură sacră, adusă ca ofrandă zeilor vedici și consumată de preoți, foarte prețuită pentru efectul său înviorător și probabil halucinogen. Se credea că la origine planta a fost adusă din cer de un vultur. Personificarea ei, zeul Soma, patronul plantelor, era considerat tămăduitor și distribuitor de bogății.

a-și face suma expr. v. a-și face plinul.

SUMĂ s. v. conținut, cuprins, sumar, tablă de materii.

SUMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. v. număr. 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seamă.

SUMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. cifră, număr, total. (~ spectatorilor.) 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. totalitate. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 7. număr, seamă, serie. (A ridicat o ~ de probleme.)

sumă s. v. CONȚINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII.

Summa summarum (lat. „Suma sumelor”, adică „totul”) – Plaut comedia Truculentus (act. I, sc. 1). A devenit o expresie curentă, care exprimă ideea de plenitudine (cu privire la cantitate) sau de superlativ (referitor la calitate). LIT.

SUMĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sumar. În acest Testament întîiu ara pus suma la toate capetele. N TEST. (1648). Întîiu arătăm . . . despre summa psaltirii. A treia oară, despre părțile și despre rîndul psaltirii. PSALT. (1651); cf. FOGARASI, apud TEW, s.v. șumă; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. șumă. Conținut. În șumă sînt stihuri. N TEST. (1648). Șuma mai pre scurt iaste aceasta. 2 lucruri sînt scrise într-acest psalom. SA, 18^v. Variante: șumă. (N TEST. 1648; FOGARASI, apud TEW. s.v. șumă; SA, 18^v; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVIP apud TEW, s.v. șumă). Etimologie: lat. summa; șumă < magh. summa.

ȘUMĂ s.f. v. sumă.