2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓMA1 s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma.

soma1 sfs [At: AGROTEHNICA, I, 30 / E: ngr σῶμα, fr soma] (Blg) Totalitatea celulelor nereproducătoare care alcătuiesc organismul viu.

soma2 sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr soma] Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor.

soma3 sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr somma] (Glg) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con.

su sf [At: CORESI, ap TDRG / V: (îpp) soa, șu~, (înv) so~ (S: sommă) sumnă / S: summă / Pl: sume, (înv) sumi / E: lat summa, ngr σοῦμμα, ger Summe, it somma, fr somme, cf rs сум „traistă”, mg summa] 1 Rezutat al operației de adunare aplicată numerelor, vectorilor, matricelor, sau unor lucruri ori cantități de același fel Si: total, (înv) totime. 2 (Îs) ~ aritmetică Rezultat al adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. 3 (Îs) ~ algebrică Rezultat al adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. 4 (Îs) ~ a doi vectori (care au aceeași origine) Vector care are origine comună cu cei doi vectori și care este diagonala paralelogramului construit cu ajutorul celor doi vectori, dați ca laturi. 5 Cantitate totală a ceva. 6 (Pex; asr) Totalitate. 7 (Urmat de determinarea „bani”) Cantitate de bani Si: (înv) seamă. 8 (În asigurările de persoane; îs ~ asigurată) Cantitate de bani pe care o plătește asiguratorul ca despăgubire pentru riscurile asigurate. 9 (În asigurările de bunuri; îae) Cantitate maximă de bani pentru care răspunde asiguratorul în caz de daună. 10 (Fam; îe) A-și face ~ma A agonisi atât cât crede că îi este necesar. 11 (Fam; îae) A se sătura. 12 (Îvr) Talant1. 13 (Îvr) Pungă (de bani). 14 (Lsg; urmat de determinări, de obicei la plural, introduse prin prepoziția „de” care arată felul) Număr sau cantitate (mare) de, ori din ceva Si: duium (2), grămadă (1), groază (5), grozăvenie (8), grozăvie (8), mare2, mulțime, potop, puhoi1, pulbere, puzderie, (rar) spuzeală (3), (îpf) spuză (10), sumedenie, (pop) șodom, spuzenie, (îrg) întuneric, (înv) mulțit, (reg) pomol, silă, sumedie, tabără. 15 (Pop; îlav) Cu ~ (sau cu ~me) În cantitate (mare), din belșug. 16 (Înv) Sumar (4). 17 (Înv; fig) Culme (a unei acțiuni, a unui fenomen etc.).

SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.

SOMÁ, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (amenințîndu-l) să îndeplinească ceva. [Bătrînul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu formele prescrise de lege, să facă (sau să nu facă) o anumită acțiune. Somat să-și plătească datoria.

SÚMĂ, sume, s. f. 1. Rezultatul adunării unor numere, unor cantități sau unor lucruri de același fel; total. ◊ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatu! adunării unor cantități de același fel, ținînd seama de semnul lor. Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale. ♦ Fig. Cantitate totală a ceva, totalitate. Suma tuturor datelor unei probleme. Suma cunoștințelor omenești.Suma binelui în lume covîrșește suma răului. BOLINTINEANU, O. 361. 2. (Uneori urmat de determinarea «de bani») Cantitate de bani. Doresc prea mult să văd la masa mea măcar un măr din acest pom, care m-a ținut atîta sumă de bani. ISPIRESCU, L. 81. Mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în patria lor... și sînt siliți a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau la Baden. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Expr. Pînă la concurența sumei de... v. concurență (2). A-și face suma = a agonisi atît cît crede că îi trebuie. [Patronul] și-a făcut suma și i-ar fi mai ușor fără fabrică. DEMETRIUS, C. 15. 3. Număr nedeterminat (de obicei mare). Amîndoi intră în berărie... aci se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, care le fac loc la masa lor. CARAGIALE, O. II 231. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume. EMINESCU, O. IV 289. – Variantă: (învechit și arhaizant) sómă (SADOVEANU, Z. C. 254, KOGĂLNICEANU, S. 116, RUSSO, S. 159) s. f.

SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].

SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].

SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].

SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)

SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)

SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)

SÓMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).

*soméz v. tr. (fr. sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un ultimat”). Poruncesc în numele legiĭ: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic eŭ, că de unde nu, ucid orĭ pedepsesc aspru: a soma un hoț să se retragă.

arată toate definițiile

Intrare: soma
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soma
  • soma
plural
  • some
  • somele
genitiv-dativ singular
  • some
  • somei
plural
  • some
  • somelor
vocativ singular
plural
Intrare: somă (subst.)
somă (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • soma
plural
genitiv-dativ singular
  • some
  • somei
plural
vocativ singular
plural