4 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOMÁT, -Ă, somați, -te, adj. Căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva; care a primit o somație, avertizat, avizat. – V. soma2.

SOMÁT, -Ă, somați, -te, adj. Căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva; înștiințat, avertizat, avizat. – V. soma2.

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.

SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].

SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)

A SOMÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer

A ȘOMÁ ~éz tranz. A fi șomer. /<fr. chômer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șomá (a ~) vb., ind. prez. 3 șomeáză

somá vb., ind. prez. 1 sg. soméz, 3 sg. și pl. someáză

șomá vb., ind. prez. 1 sg. șoméz, 3 sg. și pl. șomeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOMÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

SOMÁ vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

arată toate definițiile

Intrare: somat (adj.)
somat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • somat
  • somatul
  • somatu‑
  • soma
  • somata
plural
  • somați
  • somații
  • somate
  • somatele
genitiv-dativ singular
  • somat
  • somatului
  • somate
  • somatei
plural
  • somați
  • somaților
  • somate
  • somatelor
vocativ singular
plural
Intrare: somat (pref.)
somat (pref.)
prefix (I7-P)
  • somat
Intrare: soma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soma
  • somare
  • somat
  • somatu‑
  • somând
  • somându‑
singular plural
  • somea
  • somați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • somez
(să)
  • somez
  • somam
  • somai
  • somasem
a II-a (tu)
  • somezi
(să)
  • somezi
  • somai
  • somași
  • somaseși
a III-a (el, ea)
  • somea
(să)
  • someze
  • soma
  • somă
  • somase
plural I (noi)
  • somăm
(să)
  • somăm
  • somam
  • somarăm
  • somaserăm
  • somasem
a II-a (voi)
  • somați
(să)
  • somați
  • somați
  • somarăți
  • somaserăți
  • somaseți
a III-a (ei, ele)
  • somea
(să)
  • someze
  • somau
  • soma
  • somaseră
Intrare: șoma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoma
  • șomare
  • șomat
  • șomatu‑
  • șomând
  • șomându‑
singular plural
  • șomea
  • șomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șomez
(să)
  • șomez
  • șomam
  • șomai
  • șomasem
a II-a (tu)
  • șomezi
(să)
  • șomezi
  • șomai
  • șomași
  • șomaseși
a III-a (el, ea)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șoma
  • șomă
  • șomase
plural I (noi)
  • șomăm
(să)
  • șomăm
  • șomam
  • șomarăm
  • șomaserăm
  • șomasem
a II-a (voi)
  • șomați
(să)
  • șomați
  • șomați
  • șomarăți
  • șomaserăți
  • șomaseți
a III-a (ei, ele)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șomau
  • șoma
  • șomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoma

  • 1. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: