7 intrări

62 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Înv., rar) A comunica cuiva ceva printr-un sol2. – Din sol2.

soli [At: CHEIA ÎNV. 6r/16 / Pzi: ~lesc / E: sol1] (Înv) 1 vi A trimite cuiva un mesaj printr-un sol1 (1). 2 vi A îndeplini o misiune în calitate de sol1 (1). 3 vi (Pex) A mijloci. 4 vi (Pex) A interveni. 5 vt A anunța (1). 6 vt (Pex) A prevedea. 7 vt A solicita (1).

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A trimite cuiva o solie. Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE.

SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus)

A SOLI ~esc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol

solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL1, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.

sol1 sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic2 (7), trimis1, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat1. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat2 (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis1, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

sol5 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

sol2 smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația1 silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

solo [At: I. GOLESCU, C. / E: fr, it solo] 1-2 sni (Fragment de) compoziție muzicală pentru un singur instrument sau o singură voce (cu sau fără acompaniament). 3-4 ai, av (D. compoziții, fragmente muzicale sau d. cântăreți sau instrumente care le interpretează) (Care se execută) fără acompaniament. 5-8 smi Solist (1-4). 9-10 sni (Parte dintr-un) dans executat de o singură persoană.

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

SOL1 s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.

SOL1 s. m. invar. Treapta a cincea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă undeva cu o misiune; (în special) emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui cap încoronat. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ (Glumeț) Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163.

SOLO2, soli, s. m. Solist. Cantată pentru cor, soli și orchestră.Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740.

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)

sol s. m. 1977 Monedă națională peruană v. minidevalorizare, inti (din sp. sol; cf. fr., engl. sol; PR 1961; DEX, DN3)

SOL1 m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

SOL3 ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.

1) sol m. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.

solésc v. tr. (d. sol.) Vechĭ. Vestesc prin solie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soli (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, 3 sg. solește, imperf. 1 soleam; conj. prez. 1 sg. să solesc, 3 să solească

soli (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 să solească

soli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 sg. și pl. solească

sol2 (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol1 (emisar; monedă) (înv.) s. m., art. solul; pl. soli

!sol2 (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli

!sol1 (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

sol, soli (mesageri) și soluri (feluri de pământ, terenuri).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLI vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.

soli vb. v. ANUNȚA. CERE. COMUNICA. SOLICITA. TRANSMITE. VESTI.

SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)

sol s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SOLI- „unic, singular”. ◊ L. solus „singur” > it. soli-, germ. id., engl. id. > rom. soli-.~flor (v. -flor), adj., cu o singură floare; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) care are un singur deget la picioare; sin. monodactil.

sol (în solmizație*), a cincea silabă a hexacordului* (în sensul lui g*, *c sau d*); denumirea celei de-a cincea trepte* a gamei* în limbile romanice (echivalentul lui g* din limbile germanice).

tonic-sol-fa, metodă elementară de notație (I) și instrucție muzicală inventată în Anglia la începutul sec. 19 de către muziciana și profesoara Sarah A. Glover (perfecționată apoi de pastorul J. Curwen), pentru simplificarea studiului și executării cântului coral. Era bazată pe silabele doh, ray, me, fah, soh, lah, te (pronunțate conform limbii engleze) și constă în a atribui silabei doh valoarea de tonică* mobilă, aplicată în locul tonicii oricărei game* majore* (la fel tonica mobilă lah pentru gamele minore*), amintind metoda solmizării*. Eliminând portativul*, folosind anumite semne convenționale pentru indicarea duratei* notelor, sistemul t. oferea începătorilor posibilitatea de a intona în scurt timp o piesă muzicală. A cunoscut un mare succes, iar în 1862 a fost introdus în toate școlile pop. engl., extinzându-se și în alte țări, în primul rând în fostele colonii.

sol, soli, s.m. – În expr. sol la Dietă = deputat (Țiplea, 1906). – Din sl. solŭ (Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sol, soli s. m. (deț.) complice.

Intrare: Soli
nume propriu (I3)
  • Soli
Intrare: soli (pref.)
prefix (I7-P)
  • soli
prefix (I7-P)
  • solo
Intrare: soli (vb.)
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soli
  • solire
  • solit
  • solitu‑
  • solind
  • solindu‑
singular plural
  • solește
  • soliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • solesc
(să)
  • solesc
  • soleam
  • solii
  • solisem
a II-a (tu)
  • solești
(să)
  • solești
  • soleai
  • soliși
  • soliseși
a III-a (el, ea)
  • solește
(să)
  • solească
  • solea
  • soli
  • solise
plural I (noi)
  • solim
(să)
  • solim
  • soleam
  • solirăm
  • soliserăm
  • solisem
a II-a (voi)
  • soliți
(să)
  • soliți
  • soleați
  • solirăți
  • soliserăți
  • soliseți
a III-a (ei, ele)
  • solesc
(să)
  • solească
  • soleau
  • soli
  • soliseră
Intrare: sol (fin.)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (muz.)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (persoană)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: solo (s.m.)
solo2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M92)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solo
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • solo
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solielement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere cu semnificația „unic, singular”. MDN '00
etimologie:

soli, solescverb

  • 1. învechit rar A comunica cuiva ceva printr-un sol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • sol DEX '09 DEX '98

sol, solisubstantiv masculin

  • 1. Unitate monetară din Peru. DEX '09 DN
etimologie:

sol, solisubstantiv masculin

muzică
  • 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. DN
  • 3. Nume dat uneia dintre chei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

solo, solisubstantiv masculin

  • 1. Solist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: solist
    • format_quote Cantată pentru cor, soli și orchestră. DLRLC
    • format_quote Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740. DLRLC
etimologie:

sol, solisubstantiv masculin

  • 1. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mesager
    • format_quote În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. DLRLC
    • format_quote Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
    • format_quote Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. DLRLC
    • format_quote glumeț Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote figurat Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote figurat An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). DEX '09 DLRLC
      sinonime: emisar
    • 1.2. Vestitor. DEX '09
      sinonime: vestitor
    • 1.3. (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.