soli [At: CHEIA ÎNV. 6^r/16 / Pzi: ~lesc / E: sol¹] (Înv) 1 vi A trimite cuiva un mesaj printr-un sol¹ (1). 2 vi A îndeplini o misiune în calitate de sol¹ (1). 3 vi (Pex) A mijloci. 4 vi (Pex) A interveni. 5 vt A anunța (1). 6 vt (Pex) A prevedea. 7 vt A solicita (1).

SOLI, solesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A trimite cuiva o solie. Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască drept un suzeran. BOLINTINEANU, la CADE.

SOLI- v. solo-.

SOLI- elem. „unic, singular”. (< fr. soli-, cf. lat. solus)

A SOLI ~esc intranz. înv. A da de știre prin soli. /Din sol

solì v. a trimite știre printr’un sol: Mateiaș solește Marelui Ștefan BOL.

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL¹, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOLO, (I) solouri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. Solist. – Din it. solo.

sol² smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația¹ silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

sol⁵ sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

sol¹ sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic² (7), trimis¹, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat¹. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat² (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis¹, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

solo [At: I. GOLESCU, C. / E: fr, it solo] 1-2 sni (Fragment de) compoziție muzicală pentru un singur instrument sau o singură voce (cu sau fără acompaniament). 3-4 ai, av (D. compoziții, fragmente muzicale sau d. cântăreți sau instrumente care le interpretează) (Care se execută) fără acompaniament. 5-8 smi Solist (1-4). 9-10 sni (Parte dintr-un) dans executat de o singură persoană.

stol¹ sm vz sol¹

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL¹ s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

SOLO, (I) s. n. invar., (II) s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. II. S. m. invar. Solist. – Din it. solo.

SOL¹ s. m. invar. Treapta a cincea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă undeva cu o misiune; (în special) emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui cap încoronat. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ (Glumeț) Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163.

SOLO², soli, s. m. Solist. Cantată pentru cor, soli și orchestră. ▭ Instrument pentru solo și orchestră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2740.

SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SOLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo].

SOL⁴ s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)

SOL⁵ s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)

sol s. m. 1977 Monedă națională peruană v. minidevalorizare, inti (din sp. sol; cf. fr., engl. sol; PR 1961; DEX, DN3)

SOL¹ m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

SOL³ ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.

1) sol m. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.

solésc v. tr. (d. sol.) Vechĭ. Vestesc prin solie.

soli (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, 3 sg. solește, imperf. 1 soleam; conj. prez. 1 sg. să solesc, 3 să solească

soli (a ~) (înv., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 să solească

soli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. solesc, imperf. 3 sg. solea; conj. prez. 3 sg. și pl. solească

sol² (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol¹ (emisar; monedă) (înv.) s. m., art. solul; pl. soli

!sol² (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli

!sol¹ (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

sol (muz.) s. m. invar.

solo (solist) s. m. invar.

sol, soli (mesageri) și soluri (feluri de pământ, terenuri).

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).

SOLI- „unic, singular”. ◊ L. solus „singur” > it. soli-, germ. id., engl. id. > rom. soli-. □ ~flor (v. -flor), adj., cu o singură floare; ~ped (v. -ped₂), adj., s. n., (animal) care are un singur deget la picioare; sin. monodactil.

sol (în solmizație*), a cincea silabă a hexacordului* (în sensul lui g*, *c sau d*); denumirea celei de-a cincea trepte* a gamei* în limbile romanice (echivalentul lui g* din limbile germanice).

tonic-sol-fa, metodă elementară de notație (I) și instrucție muzicală inventată în Anglia la începutul sec. 19 de către muziciana și profesoara Sarah A. Glover (perfecționată apoi de pastorul J. Curwen), pentru simplificarea studiului și executării cântului coral. Era bazată pe silabele doh, ray, me, fah, soh, lah, te (pronunțate conform limbii engleze) și constă în a atribui silabei doh valoarea de tonică* mobilă, aplicată în locul tonicii oricărei game* majore* (la fel tonica mobilă lah pentru gamele minore*), amintind metoda solmizării*. Eliminând portativul*, folosind anumite semne convenționale pentru indicarea duratei* notelor, sistemul t. oferea începătorilor posibilitatea de a intona în scurt timp o piesă muzicală. A cunoscut un mare succes, iar în 1862 a fost introdus în toate școlile pop. engl., extinzându-se și în alte țări, în primul rând în fostele colonii.

Soli v. Solomon III 1.

sol, soli s. m. (deț.) complice.

SOLI vb. v. anunța, cere, comunica, solicita, transmite, vesti.

soli vb. v. ANUNȚA. CERE. COMUNICA. SOLICITA. TRANSMITE. VESTI.

SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

SOLO s. invar. solist.

sol s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)

SOLO s. invar. solist. (Cine cîntă ~?)

sol, soli, s.m. 1. Mesager. 2. (în expr.) Sol la Dietă = deputat. – Din sl. solŭ (Cihac, după DER; MDA).

sol, soli, s.m. – În expr. sol la Dietă = deputat (Țiplea, 1906). – Din sl. solŭ (Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).