4 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferență între totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul aceluiași cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei obligații. 2. Marfă rămasă nevândută (și care se desface cu preț redus). – Din fr. solde.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferență între totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul aceluiași cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei obligații. 2. Marfă rămasă nevândută (și care se desface cu preț redus). – Din fr. solde.

sold1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: fr solde] 1 Diferență între totalul sumelor înregistrate în debitul și în creditul aceluiași cont. 2 Rest de plată după compensarea reciprocă a unor obligații. 3 (Îs) ~ debitor Sumă în debitul unui cont mai mare în comparație cu creditul aceluiași cont. 4 (Îs) ~ creditor Sumă în creditul unui cont mai mare în comparație cu debitul aceluiași cont. 5 Marfa rămasă, cu defecte sau nepotrivită cu sezonul, care se vinde cu preț redus Si: (îrg) marda. 6 (Îlav) La ~ Cu preț redus (la lichidare).

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferența dintre totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul lui. 2. Rest de plată la lichidarea unei socoteli. 3. Rest de marfă (cu defecte sau nepotrivită cu sezonul) care se vinde cu preț redus.

SOLD s.n. 1. Diferență dintre debitul și creditul unui cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei socoteli. 2. Rest, rămășiță dintr-o marfă, care urmează să se vândă cu un preț mai scăzut. [< fr. solde, engl. sold < sell – a vinde].

SOLD s. n. 1. diferență dintre debitul și creditul unui cont. ◊ rest de plată la lichidarea unei socoteli. 2. rămășiță dintr-o marfă, care se vinde cu preț redus. (< fr. solde)

SOLD ~uri n. 1) Diferența dintre debitul și creditul unui cont. 2) Rest de plată la încheierea unor socoteli. 3) la pl. Marfă nevândută care se pune din nou în vânzare, dar cu un preț mai mic. /<fr. solde

sold n. 1. diferența între creditul și debitul unui compt; 2. mărfuri ce se vând mai ieftin la lichidări.

*sold n., pl. urĭ (fr. solde, d. it. saldo, regulare de conturĭ, plată). Rest de plată la un cont. Rest de marfă pe care negustoru o vinde cu pret redus ca să scape de ĭa (mardalîc).

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nicio greutate, fără nicio grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra.

șold2, șoaldă a [At: (a. 1880) TDRG / Pl: șolzi, șoalde / E: pvb șoldi] (Reg; d. animale) 1-3 Șoldit (1-3).

șold1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 127/1 / Pl: ~uri / E: ns cf pn szoldra] 1 Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc situate între mijloc și coapsă. 2 (Pan) Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului patrupedelor corespunzătoare articulației picioarelor de dinapoi cu trunchiul. 3 (Pre) Regiune anatomică (la oameni, păsări și animale) corespunzătoare articulației femurului cu osul iliac. 4 (Trs; îs) ~ul deasupra Greabăn (la cal). 5 (Mol; Trs; îs) ~ul dinapoi (sau mic) Extremitatea osului spetei (la cal). 6 (Reg; pex) Spată. 7 (Trs) Locul unde se îmbină extremitățile oaselor de la șale (23) (la cal). 8 (Pex) Coapsă a unui animal sau a unei păsări, care servește ca aliment. 9 (Reg; pex) Os mare. 10 (Îlav) La (sau, rar, în) ~ În regiunea șoldului (1). 11-12 (Fig; îljv) Într-un ~ (și, reg, de-a ~ul) (Care este aplecat) într-o parte Si: strâmb. 13-14 (Buc; îljv) Într-un ~ (Care este culcat) pe o coastă. 15 (Pfm; îe) A sta (sau a fI) cu mâna (sau mâinile) în ~ (sau ~uri) A nu face nimic. 16 (Pfm; îae) A sta fară nici o grijă. 17 (Pfm; îlav) Cu mâna (sau mâinile) în ~ (sau ~uri) În voie. 18 (Pfm; îal) Fără a întâmpina vreo greutate. 19 (Pfm; îe) A-și pune mâinile în ~ (sau ~uri) A se certa (tare). 20 (Olt; îe) A se uita pe ~uri A fi spilcuit. 21 (Olt; îae) A fi mândru. 22 (Olt; îe) A da cu ~ul A face intrigi. 23 (Olt; îae) A ațâța o ceartă. 24 (Mun; îe) A amenința din ~ A șchiopăta (1). 25 (Mun; îe) A merge pe două ~uri A merge legănat. 26 (Mun; îae) A se fandosi (2). 27 (Pop; fig) Povârniș. 28 (Reg; pan) Fiecare dintre cei patru căpriori de la cele patru colțuri ale casei.

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra.

ȘOLD2, ȘOÁLDĂ, șolzi, șoalde, adj. Șoldit. O iapă... șoaldă de piciorul stîng. La TDRG.

ȘOLD1, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. Se întorcea de la fîntînă cu un mers greoi, din șolduri. DUMITRIU, P. F. 60. Se făcuse cam lată în șolduri. CAMIL PETRESCU, O. I 95. ◊ Loc. adv. (Arătînd felul cum se poartă unele obiecte, care atîrnă de pe umăr sau de la brîu) La (rar în sau pe) șold. Își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89. Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. Desculț, cu capul gol,încins cu o funie și cu traista în șold, Lumînărică pînă în ziuă colinda toate bisericile. NEGRUZZI, S. I 252. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o rînă; șoldit, strîmb. (Fig.) Rîndul de case din stînga era sus, în deal, apoi urma ulița într-un șold între șanțurile ei. DUMITRIU, V. L. 21. ◊ Expr. Cu mîna (sau cu mîinile) în șold (sau în șolduri) = a) cu palma sprijinită pe șold și cu brațul adus astfel încît cotul să iasă în afară. Putere-aș să umblu eu Tot cu mînile-n șolduri, Nu m-oi lovi de stoguri. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461. (Cu o construcție mai rară) C-un braț în șold și pe prăsea cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. (Fig.) O frigare lungă și plină de pui cu mîinile în șolduri și cu măruntaiele la subsiori se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103; b) fig. fără a întîmpina nici o rezistență; fără greutate, în voie. A-și pune mîinile în șolduri = a-și propti mîinile în șolduri, într-un gest de înfruntare, de sfidare, de provocare. Michiu își puse mînile în șolduri: Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127. (Rar) A sta cu mîinile în șolduri = a nu lucra nimic, a pierde vremea, a fi leneș sau nepăsător, fără grijă. De ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mînile în șolduri? SADOVEANU, O. VIII 212. ♦ Fig. Coastă, povîrniș (bombat) al unei înălțimi. Șoldurile goale ale unei stînci, cu haina ei de mușchi sfîșietă de vijelie. HOGAȘ, M. N. 96. Din cînd în cînd vezi șoseaua încingînd ca un brîu puternic șoldurile munților. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ Partea corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5. Dă-ne șoldul porcului Cel din fundul podului. TEODORESCU, P. P. 156.

ȘOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsă între coapsă și mijloc. ◊ A sta cu mâinile în ~uri a nu avea nici o ocupație; a pierde timpul. A sta într-un ~ a sta strâmb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespunzătoare articulației picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă; pantă; povârniș; versant; costișă. /cf. săs. šoldăr

șold n. partea corpului omenesc în care e îmbucată coapsa. [Ceh. ȘOLDA (din nemț. Schulter)].

șold n., pl. urĭ (ceh. šolda, šoldra, umăr, șold de porc, pol. szoldra, d. germ. schulter, umăr). Coapsă, partea de la oasele basinuluĭ: a sta cu mînile’n șoldurĭ, sabia se leagă la șoldu stîng. V. arm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOLD s. (înv.) marda. (Vinde niște ~uri.)

SOLD s. (înv.) marda. (Vinde niște ~.)

ȘOLD s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.

ȘOLD s. (ANAT.) 1. (prin Munt.) șodolan. (~ la om.) 2. (Ban.) chiciu, slăbie. (~ la animale.)

ȘOLD s. (ANAT.) 1. (prin Munt.) șodolan. (~ la om.) 2. (Ban.) chiciu, slăbie. (~ la animale.)

șold s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sold (-duri), s. n. – Diferență între debitul și creditul unui cont; rest de plată; marfă cu preț redus. Fr. solde.Der. soldă, s. f. (salariu în armată); solda, vb. (a calcula soldul unui cont; a lichida o socoteală; a vinde o marfă cu preț redus), din fr. solder; soldat, s. m., din fr. soldat; soldățesc, adj. (militar); soldăție, s. f. (serviciu militar; carieră de soldat); soldățime, s. f. (mulțime de soldați).

șold (-duri), s. n. – Coapsă, crupă. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sódar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. șolduri.Der. șoldea, s. m. (poreclă pentru șchiopi); șoldi, vb. (a se deșela, a se speti, a se lăsa într-o parte); șoldină (var. șoaldină), s. f. (durere în șold; plantă, Sedum acre); șoldiș, adv. (șchiopătînd); șoldit, adj. (se zice despre un cal care are un șold mai proeminent); șoldiu, adj. (cu șoldul vătămat; crăcănat, cu picioare scurte); șolduros, adj. (cu șolduri mari); șoldan, s. m. (persoană voluminoasă; păduche); șoldăni, vb. (a se deșala, a se lăsa într-o parte).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șold, șoáldă, adj. (reg.; despre animale) șoldit (cu șoldul vătămat).

șold, șolduri, s.n. – Șunca de porc care se pune la murat și la afumat iarna și se fierbe de Paști (Radu, 1941). – Din pol. szoldra (Cihac, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA) < germ. Schulter „umăr” (Șăineanu, Scriban, DER).

șold, -uri, s.n. – Șunca de porc care se pune la murat și la afumat iarna și se fierbe de Paști (Radu 1941). – Din germ. Schulter „umăr”, prin interm. pol. szoldra (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȘOLD subst. 1. Șolda b. (13-15 B 133;. 16 B II 256); – mold. (C 10 Ștef 40; C-răz 8). 2. Șold/e, Gh., mold. (BCI 188); -ea (Dm); -ești s. (16 B I 93).

Intrare: sold
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sold
  • soldul
  • soldu‑
plural
  • solduri
  • soldurile
genitiv-dativ singular
  • sold
  • soldului
plural
  • solduri
  • soldurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Șold
Șold nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șold
Intrare: șold (adj.)
șold2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șold
  • șoldul
  • șoldu‑
  • șoaldă
  • șoalda
plural
  • șolzi
  • șolzii
  • șoalde
  • șoaldele
genitiv-dativ singular
  • șold
  • șoldului
  • șoalde
  • șoaldei
plural
  • șolzi
  • șolzilor
  • șoalde
  • șoaldelor
vocativ singular
plural
Intrare: șold (s.n.)
șold1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șold
  • șoldul
  • șoldu‑
plural
  • șolduri
  • șoldurile
genitiv-dativ singular
  • șold
  • șoldului
plural
  • șolduri
  • șoldurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sold, soldurisubstantiv neutru

  • 1. Diferență între totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul aceluiași cont. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Rest de plată la lichidarea unei obligații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Marfă rămasă nevândută (și care se desface cu preț redus). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: marda
etimologie:

șold, șoaldăadjectiv

  • 1. Șoldit. DLRLC
    sinonime: șoldit
    • format_quote O iapă... șoaldă de piciorul stîng. La TDRG. DLRLC

șold, șoldurisubstantiv neutru

  • 1. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Se întorcea de la fîntînă cu un mers greoi, din șolduri. DUMITRIU, P. F. 60. DLRLC
    • format_quote Se făcuse cam lată în șolduri. CAMIL PETRESCU, O. I 95. DLRLC
    • 1.1. prin analogie Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5. DLRLC
      • format_quote Dă-ne șoldul porcului Cel din fundul podului. TEODORESCU, P. P. 156. DLRLC
    • 1.2. figurat Porțiune de teren cu suprafața înclinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Șoldurile goale ale unei stînci, cu haina ei de mușchi sfîșietă de vijelie. HOGAȘ, M. N. 96. DLRLC
      • format_quote Din cînd în cînd vezi șoseaua încingînd ca un brîu puternic șoldurile munților. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La (rar în sau pe) șold, arată felul cum se poartă unele obiecte, care atârnă de pe umăr sau de la brâu. DLRLC
      • format_quote Își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89. DLRLC
      • format_quote Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
      • format_quote Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
      • format_quote Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumînărică pînă în ziuă colinda toate bisericile. NEGRUZZI, S. I 252. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Într-un șold = (aplecat) într-o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote figurat Rîndul de case din stînga era sus, în deal, apoi urma ulița într-un șold între șanțurile ei. DUMITRIU, V. L. 21. DLRLC
    • chat_bubble Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nicio greutate, fără nicio grijă, în voie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Putere-aș să umblu eu Tot cu mînile-n șolduri, Nu m-oi lovi de stoguri. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461. DLRLC
      • format_quote C-un braț în șold și pe prăsea cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
      • format_quote figurat O frigare lungă și plină de pui cu mîinile în șolduri și cu măruntaiele la subsiori se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103. DLRLC
    • chat_bubble A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea; a fi leneș sau nepăsător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote De ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mînile în șolduri? SADOVEANU, O. VIII 212. DLRLC
    • chat_bubble familiar A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sfida
      • format_quote Michiu își puse mînile în șolduri: Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.