4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferență între totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul aceluiași cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei obligații. 2. Marfă rămasă nevândută (și care se desface cu preț redus). – Din fr. solde.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferență între totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul aceluiași cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei obligații. 2. Marfă rămasă nevândută (și care se desface cu preț redus). – Din fr. solde.

SOLD, solduri, s. n. 1. Diferența dintre totalul sumelor înscrise în debitul unui cont și totalul sumelor înscrise în creditul lui. 2. Rest de plată la lichidarea unei socoteli. 3. Rest de marfă (cu defecte sau nepotrivită cu sezonul) care se vinde cu preț redus.

SOLD s.n. 1. Diferență dintre debitul și creditul unui cont. ♦ Rest de plată la lichidarea unei socoteli. 2. Rest, rămășiță dintr-o marfă, care urmează să se vândă cu un preț mai scăzut. [< fr. solde, engl. sold < sell – a vinde].

SOLD s. n. 1. diferență dintre debitul și creditul unui cont. ◊ rest de plată la lichidarea unei socoteli. 2. rămășiță dintr-o marfă, care se vinde cu preț redus. (< fr. solde)

SOLD ~uri n. 1) Diferența dintre debitul și creditul unui cont. 2) Rest de plată la încheierea unor socoteli. 3) la pl. Marfă nevândută care se pune din nou în vânzare, dar cu un preț mai mic. /<fr. solde

sold n. 1. diferența între creditul și debitul unui compt; 2. mărfuri ce se vând mai ieftin la lichidări.

*sold n., pl. urĭ (fr. solde, d. it. saldo, regulare de conturĭ, plată). Rest de plată la un cont. Rest de marfă pe care negustoru o vinde cu pret redus ca să scape de ĭa (mardalîc).

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nicio greutate, fără nicio grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra.

șold2, șoaldă a [At: (a. 1880) TDRG / Pl: șolzi, șoalde / E: pvb șoldi] (Reg; d. animale) 1-3 Șoldit (1-3).

șold1 sn [At: DOSOFTEI, PS. 127/1 / Pl: ~uri / E: ns cf pn szoldra] 1 Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc situate între mijloc și coapsă. 2 (Pan) Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului patrupedelor corespunzătoare articulației picioarelor de dinapoi cu trunchiul. 3 (Pre) Regiune anatomică (la oameni, păsări și animale) corespunzătoare articulației femurului cu osul iliac. 4 (Trs; îs) ~ul deasupra Greabăn (la cal). 5 (Mol; Trs; îs) ~ul dinapoi (sau mic) Extremitatea osului spetei (la cal). 6 (Reg; pex) Spată. 7 (Trs) Locul unde se îmbină extremitățile oaselor de la șale (23) (la cal). 8 (Pex) Coapsă a unui animal sau a unei păsări, care servește ca aliment. 9 (Reg; pex) Os mare. 10 (Îlav) La (sau, rar, în) ~ În regiunea șoldului (1). 11-12 (Fig; îljv) Într-un ~ (și, reg, de-a ~ul) (Care este aplecat) într-o parte Si: strâmb. 13-14 (Buc; îljv) Într-un ~ (Care este culcat) pe o coastă. 15 (Pfm; îe) A sta (sau a fI) cu mâna (sau mâinile) în ~ (sau ~uri) A nu face nimic. 16 (Pfm; îae) A sta fară nici o grijă. 17 (Pfm; îlav) Cu mâna (sau mâinile) în ~ (sau ~uri) În voie. 18 (Pfm; îal) Fără a întâmpina vreo greutate. 19 (Pfm; îe) A-și pune mâinile în ~ (sau ~uri) A se certa (tare). 20 (Olt; îe) A se uita pe ~uri A fi spilcuit. 21 (Olt; îae) A fi mândru. 22 (Olt; îe) A da cu ~ul A face intrigi. 23 (Olt; îae) A ațâța o ceartă. 24 (Mun; îe) A amenința din ~ A șchiopăta (1). 25 (Mun; îe) A merge pe două ~uri A merge legănat. 26 (Mun; îae) A se fandosi (2). 27 (Pop; fig) Povârniș. 28 (Reg; pan) Fiecare dintre cei patru căpriori de la cele patru colțuri ale casei.

ȘOLD, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o parte, strâmb. ◊ Expr. Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nici o greutate, fără nici o grijă, în voie. A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea. (Fam.) A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal. ♦ P. anal. Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. ♦ Fig. Coastă, povârniș. – Cf. pol. szoldra.

ȘOLD2, ȘOÁLDĂ, șolzi, șoalde, adj. Șoldit. O iapă... șoaldă de piciorul stîng. La TDRG.

ȘOLD1, șolduri, s. n. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul. Se întorcea de la fîntînă cu un mers greoi, din șolduri. DUMITRIU, P. F. 60. Se făcuse cam lată în șolduri. CAMIL PETRESCU, O. I 95. ◊ Loc. adv. (Arătînd felul cum se poartă unele obiecte, care atîrnă de pe umăr sau de la brîu) La (rar în sau pe) șold. Își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89. Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103. Desculț, cu capul gol,încins cu o funie și cu traista în șold, Lumînărică pînă în ziuă colinda toate bisericile. NEGRUZZI, S. I 252. ◊ Loc. adj. și adv. Într-un șold = (aplecat) într-o rînă; șoldit, strîmb. (Fig.) Rîndul de case din stînga era sus, în deal, apoi urma ulița într-un șold între șanțurile ei. DUMITRIU, V. L. 21. ◊ Expr. Cu mîna (sau cu mîinile) în șold (sau în șolduri) = a) cu palma sprijinită pe șold și cu brațul adus astfel încît cotul să iasă în afară. Putere-aș să umblu eu Tot cu mînile-n șolduri, Nu m-oi lovi de stoguri. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461. (Cu o construcție mai rară) C-un braț în șold și pe prăsea cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. (Fig.) O frigare lungă și plină de pui cu mîinile în șolduri și cu măruntaiele la subsiori se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103; b) fig. fără a întîmpina nici o rezistență; fără greutate, în voie. A-și pune mîinile în șolduri = a-și propti mîinile în șolduri, într-un gest de înfruntare, de sfidare, de provocare. Michiu își puse mînile în șolduri: Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127. (Rar) A sta cu mîinile în șolduri = a nu lucra nimic, a pierde vremea, a fi leneș sau nepăsător, fără grijă. De ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mînile în șolduri? SADOVEANU, O. VIII 212. ♦ Fig. Coastă, povîrniș (bombat) al unei înălțimi. Șoldurile goale ale unei stînci, cu haina ei de mușchi sfîșietă de vijelie. HOGAȘ, M. N. 96. Din cînd în cînd vezi șoseaua încingînd ca un brîu puternic șoldurile munților. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ Partea corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul. Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5. Dă-ne șoldul porcului Cel din fundul podului. TEODORESCU, P. P. 156.

ȘOLD ~uri n. 1) (la om) Parte a corpului cuprinsă între coapsă și mijloc. ◊ A sta cu mâinile în ~uri a nu avea nici o ocupație; a pierde timpul. A sta într-un ~ a sta strâmb. 2) (la animale) Regiune a corpului corespunzătoare articulației picioarelor cu trunchiul. 3) fig. Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă; pantă; povârniș; versant; costișă. /cf. săs. šoldăr

șold n. partea corpului omenesc în care e îmbucată coapsa. [Ceh. ȘOLDA (din nemț. Schulter)].

șold n., pl. urĭ (ceh. šolda, šoldra, umăr, șold de porc, pol. szoldra, d. germ. schulter, umăr). Coapsă, partea de la oasele basinuluĭ: a sta cu mînile’n șoldurĭ, sabia se leagă la șoldu stîng. V. arm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șold s. n., pl. șólduri

arată toate definițiile

Intrare: sold
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sold
  • soldul
  • soldu‑
plural
  • solduri
  • soldurile
genitiv-dativ singular
  • sold
  • soldului
plural
  • solduri
  • soldurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Șold
Șold nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șold
Intrare: șold (adj.)
șold2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șold
  • șoldul
  • șoldu‑
  • șoaldă
  • șoalda
plural
  • șolzi
  • șolzii
  • șoalde
  • șoaldele
genitiv-dativ singular
  • șold
  • șoldului
  • șoalde
  • șoaldei
plural
  • șolzi
  • șolzilor
  • șoalde
  • șoaldelor
vocativ singular
plural
Intrare: șold (s.n.)
șold1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șold
  • șoldul
  • șoldu‑
plural
  • șolduri
  • șoldurile
genitiv-dativ singular
  • șold
  • șoldului
plural
  • șolduri
  • șoldurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șold (adj.)

  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • O iapă... șoaldă de piciorul stîng. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

șold (s.n.)

  • 1. Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Se întorcea de la fîntînă cu un mers greoi, din șolduri. DUMITRIU, P. F. 60.
      surse: DLRLC
    • Se făcuse cam lată în șolduri. CAMIL PETRESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială La (rar în sau pe) șold, arată felul cum se poartă unele obiecte, care atârnă de pe umăr sau de la brâu.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Își trase baioneta pe șold. SAHIA, N. 89.
        surse: DLRLC
      • Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205.
        surse: DLRLC
      • Flori de tei el are-n păru-i Și la șold un corn de-argint. EMINESCU, O. I 103.
        surse: DLRLC
      • Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumînărică pînă în ziuă colinda toate bisericile. NEGRUZZI, S. I 252.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Într-un șold = (aplecat) într-o parte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: strâmb șoldit un exemplu
      exemple
      • figurat Rîndul de case din stînga era sus, în deal, apoi urma ulița într-un șold între șanțurile ei. DUMITRIU, V. L. 21.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Cu mâna (sau cu mâinile) în șold (sau în șolduri) = fără a întâmpina nicio greutate, fără nicio grijă, în voie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Putere-aș să umblu eu Tot cu mînile-n șolduri, Nu m-oi lovi de stoguri. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461.
        surse: DLRLC
      • C-un braț în șold și pe prăsea cu celălalt. COȘBUC, P. I 56.
        surse: DLRLC
      • figurat O frigare lungă și plină de pui cu mîinile în șolduri și cu măruntaiele la subsiori se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A sta cu mâinile în șolduri = a nu face nimic, a pierde vremea; a fi leneș sau nepăsător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • De ce-ai venit aici ca să-mi stai cu mînile în șolduri? SADOVEANU, O. VIII 212.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A-și pune mâinile în șold (sau în șolduri) = a se certa, a face scandal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfida un exemplu
      exemple
      • Michiu își puse mînile în șolduri: Te boldești la mine, ha? SADOVEANU, O. VI 127.
        surse: DLRLC
    • 1.6. prin analogie Parte a corpului animalelor care corespunde articulației picioarelor cu trunchiul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau șoldurile lucioase. STANCU, D. 5.
        surse: DLRLC
      • Dă-ne șoldul porcului Cel din fundul podului. TEODORESCU, P. P. 156.
        surse: DLRLC
    • 1.7. figurat Porțiune de teren cu suprafața înclinată.
      exemple
      • Șoldurile goale ale unei stînci, cu haina ei de mușchi sfîșietă de vijelie. HOGAȘ, M. N. 96.
        surse: DLRLC
      • Din cînd în cînd vezi șoseaua încingînd ca un brîu puternic șoldurile munților. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
        surse: DLRLC

etimologie: