2 intrări
40 de definiții

Explicative DEX

soaie2 sf vz zoaie

soaie1 sf vz soi2

soaie f. murdărie din grăsime: treanța ei cea cu soaie PANN. [Cf. zoaie].

SOI1, soaie, s. n. (Pop.) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

ZOAIE, zoaie, s. f. (Pop.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pl. și: zoi] – Cf. bg., ucr. zola.

soi3 s [At: A III, 18 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Lingură mare pentru urdă.

soi2 sn [At: PANN, P.V. I, 158/24 / V: soaie / Pl: (rar) soaie, ~, (nob) ~uri / E: ns cf zoaie] (Pop) Slin (1) .

zoaie sf [At: LB / P: zoa-ie / V: (reg) ~ală (Pl: zoale, zoali), zoi sn (Pl: zoaie, zoiuri), zoia (Pl: zoiele), zoie / S și: so~ / Pl: zoi, ~ / E: slv *zola cf bg зола] (Mpl) 1 (Pop) Apă (cu săpun și leșie) care a rămas de la spălatul rufelor, al vaselor etc. Si: (reg) hâlbe, (rar) scursoare, spălătură, (reg) zângoare (1). 2 (Pgn) Apă murdară Si: (reg) zângoare (2), zlat2 (1). 3 (Ban; Trs) Spumă de săpun. 4 (Buc) Puhoi de apă tulbure. 5 (Buc; îf zoală) Ploaie măruntă (de lungă durată). 6 (Buc) Vin sau rachiu de calitate inferioară. 7 (Reg; îf zoală) Spumă de pe laptele muls proaspăt. 8 (Trs; Mun) Salivă care curge din gura animalelor Si: bale (1). 9 (Trs) Sudoare spumoasă. 10 (Lpl; Olt) Șiroaie. 11 (Reg; îf zoi) Apă spumoasă și cu vreascuri adunată la stăvilarul morii. 12 (Buc; Trs; îf zoi) Bloc de gheață plutitoare. 13 (Înv; îf zoi) Pleavă.

zoală2 sf vz zoaie

zoi1 sn vz zoaie

zoia sf vz zoaie

zoie sf vz zoaie

zoaie s.f. (pop.; mai ales la pl.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. Zoile din albie și de pe jos (GAL.). • pl. zoi, -ie. /<sl. veche зола; cf. bg., ucr. зола.

zoi vb. IV. tr. (reg.) A spăla prost, a murdări cu zoi; a zoli. • prez.ind. -iesc. /de la zoaie.

ZOAIE (pl. zoi), ZOALĂ1, mai adesea pl. ZOALE sf. Apă cu săpun în care s’au spălat rufele, cu care s’a lăut cineva; lăturile rămase de la spălatul vaselor: cu zoaia în care s’a spălat cămeșa celui necurat ce a intrat în casă, de se spală copilul, se tămăduește (de rofii) PAMF.; Miercurea nu se spală cămeși, că pe ceea lume bei zoala GOR.; după ce te-ai spălat la cap, varsă îndată zoile, căci, tremurîndu-se pămîntul, îți va tremura capul cît vei trăi GOR.; să nu zolești Vinerea, ori spre Vineri, că stai pe ceea lume pînă în gît în zoală VOR.; pr. ext. cînd s’a înfierbîntat broasca, a început a curge dintr’însa niște zoi spurcate SB. [comp. bg. rus. rut. zolá].

ZOI1 = SOI [zoaie].

ZOI2 👉 ZOAIE.

SOI1, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

ZOAIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pr.: zoa-ie. - Pl. și: zoaie] – Cf. bg., ucr. zola.

SOI1 s. n. (Rar) Strat murdar (de sudoare, de grăsime) depus pe obiecte; slin. Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90.

ZOAIE, zoi și zoaie, s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) Apă (cu săpun sau cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, vaselor etc. V. lături. Varsă repede zoaia din cazane. CAMILAR, N. I 396. «Spălătoria» era o sală mare, fără ferestre, cu ciment pe jos, cu un canal pe margine, pentru scurgerea zoilor. PAS, Z. IV 96. Lucrătorii, cu cizme grele pline de var și de zoaie, forfotesc ca într-un viermar. ARDELEANU, D. 10.

ZOAIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară. [Pl. și: zoaie] – Comp. bg., ucr. zola.

ZOAIE zoi f. mai ales la pl. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor. [G.-D. zoaiei; Pl. și zoaie] /cf. bulg., ucr. zola

zoae f. (pl. zoi) Mold. apă plină de murdărie. [V. zoală].

2) soĭ (Munt. vest) n., pl. inuzitat urĭ și soáĭe (Munt Mold.) pl. inuzitat soĭ (cp. cu zoaĭe). Slin, murdărie din grăsime depusă pe păr, pe haĭne ș. a.: soĭu de pe guler (Delv. la Tkt.), tarabă încleĭată de soaĭe (ChN. 2,26).

zoáĭe f., pl. zoĭ (d. zolesc). Mold. Munt. Apă murdară care se face după ce s’a spălat ceva: ce zoaĭe curge de pe masa asta! Maĭ des la pl. Lăturĭ, apă murdară de la bucătărie. V. zoarcă și soĭ 2.

zoĭ, V. zoaĭe.

Ortografice DOOM

soi3 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie

!zoaie (pop.) s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoaie, art. zoaiele

!soi1 (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soaie

zoaie (pop.) s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoaie / zoi, art. zoaiele / zoile

zoaie s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoi / zoaie, art. zoile / zoaiele

soi (strat de murdărie) s. n.

zoaie s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoi/zoaie, art. zoile/zoaiele

Etimologice

ZOAIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]

Sinonime

ZOAIE s. lături (pl.), spălătură, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)

ZOAIE s. lături (pl.), spălătură, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hîlbe (pl.). (~ de vase.)

Arhaisme și regionalisme

soaie s.f. pl. (înv. și reg.) murdărie de grăsime.

soi2 s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.

Intrare: soi (murdărie)
soi2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soi
  • soiul
  • soiu‑
plural
  • soaie
  • soaiele
genitiv-dativ singular
  • soi
  • soiului
plural
  • soaie
  • soaielor
vocativ singular —
plural —
Intrare: zoaie
zoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zoaie
  • zoaia
plural
  • zoaie
  • zoaiele
genitiv-dativ singular
  • zoaie
  • zoaiei
plural
  • zoaie
  • zoaielor
vocativ singular —
plural —
zoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zoaie
  • zoaia
plural
  • zoi
  • zoile
genitiv-dativ singular
  • zoi
  • zoii
plural
  • zoi
  • zoilor
vocativ singular —
plural —
soaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soi, soaiesubstantiv neutru

  • 1. popular Strat de murdărie depus pe obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slin
    • format_quote Un biet funcționăraș în arhiva prefecturii, prăfuit, bătrîn și vai de el, ca toate dosarele cu care și-a împărțit soiul degetelor și cerneala violetă a călimării. POPA, B. 43. DLRLC
    • format_quote Cuțitele și furculițele ruginite, lingurile pline de soi și peste toate o muscărie ca-n toiul verii. SLAVICI, V. P. 90. DLRLC
etimologie:

zoaie, zoaiesubstantiv feminin

  • 1. popular Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Varsă repede zoaia din cazane. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote «Spălătoria» era o sală mare, fără ferestre, cu ciment pe jos, cu un canal pe margine, pentru scurgerea zoilor. PAS, Z. IV 96. DLRLC
    • format_quote Lucrătorii, cu cizme grele pline de var și de zoaie, forfotesc ca într-un viermar. ARDELEANU, D. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „soaie” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1