22 de definiții pentru snoavă znoavă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SNOÁVĂ, snoave, s. f. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele. – Din sl. iznova „din nou”.

snoa sf [At: ODOBESCU, S. II, 511 / V: zn~, (reg) ~abă, znoabă, znov s / Pl: ~ve / E: iznoavă] 1 Scurtă povestire folclorică cu conținut alegoric, inspirată din viața de toate zilele, cu o largă circulație orală Si: glumă1 (1), (reg) dafie1 (1), iznoavă, palotie1, polojenie. 2 (Reg) Necaz. 3 (Ban; îf ~abă) Poznă1. 4 (Reg; îf znov) Obicei.

SNOÁVĂ, snoave, s. f. Mică povestire (de tip popular) cu conținut anecdotic. – Din sl. iz nova „din nou”.

SNOÁVĂ, snoave, s. f. (Popular) Scurtă istorioară hazlie. V. anecdotă. N-am mai întîlnit în viață om care să știe atîtea cîntece, atîtea snoave, atîtea basme. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 29. Vișan avea slovă frumoasă. Îl rugai să-mi culeagă cîntece și snoave... și să mi le scrie. VLAHUȚĂ, O. A. 146. Cînd ședeau casnicii la lucru iarna în nopți d-alea lungile și spuneau la snoave și la ghicitori, cotoiul sta lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285. Basmele, poveștile, cînticele și snoavele au ținut loc pururea de hrisoave domnești și de pisanii ctitorești. ODOBESCU, S. II 511.

SNOÁVĂ ~e f. Povestire de mici proporții, de origine populară, în care se satirizează diferite metehne; istorioară hazlie; anecdotă. /Din iznoavă

snoavă f. anecdotă populară, istorioară comică. [Slav. IZŬ NOVA, iarăș, din nou (v. isnoavă): lit. istorioară ce se repetă].

znoávă și snoavă (oa dift.) f., pl. e (ca și iznoavă, adică „povestire repetată”). Anecdotă populară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve

snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SNOÁVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. și Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. și Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)

arată toate definițiile

Intrare: snoavă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • snoa
  • snoava
plural
  • snoave
  • snoavele
genitiv-dativ singular
  • snoave
  • snoavei
plural
  • snoave
  • snoavelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znoa
  • znoava
plural
  • znoave
  • znoavele
genitiv-dativ singular
  • znoave
  • znoavei
plural
  • znoave
  • znoavelor
vocativ singular
plural

snoavă znoavă

  • 1. Scurtă povestire folclorică, orală, cu conținut anecdotic, inspirată din viața de toate zilele.
    exemple
    • N-am mai întîlnit în viață om care să știe atîtea cîntece, atîtea snoave, atîtea basme. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 29.
      surse: DLRLC
    • Vișan avea slovă frumoasă. Îl rugai să-mi culeagă cîntece și snoave... și să mi le scrie. VLAHUȚĂ, O. A. 146.
      surse: DLRLC
    • Cînd ședeau casnicii la lucru iarna în nopți d-alea lungite și spuneau la snoave și la ghicitori, cotoiul sta lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285.
      surse: DLRLC
    • Basmele, poveștile, cînticele și snoavele au ținut loc pururea de hrisoave domnești și de pisanii ctitorești. ODOBESCU, S. II 511.
      surse: DLRLC

etimologie: