16 definiții pentru sminteală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ♦ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

smintea sf [At: (a. 1592) ROSETTI, B. 46 / V: (înv) ~ientală, smen~, smân~ / Pl: ~teli, (înv) ~tele / E: sminti + -eală] 1 Pierdere a judecății normale din cauza unei boli mintale Si: alienare (2), alienație (2), demență (1), nebunie, scrânteală, scrântire, smintire (1), țăcăneală, (pop) nebuneală, (îrg) smintă (1), (reg) bolânzie, sălteală, zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (îvr) smintitură, (fam) căpială (2). 2 (Fig) Întunecare trecătoare a minții Si: rătăcire, nebunie, smintire (2). 3 (Pex) Faptă, comportare, atitudine etc. care dovedește lipsă de judecată Si: aiureală (4), nebunie, smintire (3), țicneală, zăpăceală, (fam) țăcăneală, (îrg) smintenie. 4 (Îvr) Lipsă de putere Si: smintire (4). 5 (Înv) Pagubă. 6 (Înv; îla) De ~ Dăunător. 7 (Înv) Neajuns1. 8 (Îvp) Dificultate (3). 9 (Îvp; îe) A da (pe cineva) de ~, a face (cuiva) ~ A face pe cineva de râs (prin nerespectarea unei promisiuni). 10 (Îvp; îae) A da de gol. 11 (Înv) Greașeală (2). 12 (Îrg; îlav) Fără (de) ~ Negreșit. 13 (Îvp) Vină. 14 (Îrg) Ispită. 15 (Îrg; îla) De ~ Care influențează în rău. 16 (Îrg; îae) Care corupe. 17 (Înv) Înșelăciune. 18 (Înv) Modificare în rău. 19 (Înv) Conflict (1). 20 (Reg; îf zminteală) Mâncarea gâștelor și a rațelor.

SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; p. ext. greșeală, abatere. 2. (Înv. și pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ◊ Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊ Expr. A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. – Sminti + suf. -eală.

SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrînteală, nebunie; (sens atenuat) rătăcire, abatere, greșeală. Sînt semne de sminteală în lume... Sminteala trebuie călcată în picioare. VORNIC, P. 223. Sminteala nu se știa bine din ce-i venise. SADOVEANU, la TDRG. Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGĂ, A. 142. ♦ Defect care împiedică buna funcționare a unui lucru. Cercetează toate legăturile grinzilor, pentru ca să se încredințeze dacă nu e vreo sminteală. GANE, N. I 78. 2. (Astăzi rar) Stricăciune, pierdere, pagubă, vătămare; (sens atenuat) neplăcere. Socot că măria-sa Nicoară cu ai săi n-or fi avut nici o sminteală pe cale, căci îi poartă om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU, N. P. 19. Acele oști turcești ce se văd erau ariergarda de patru mii călăreți supt Hasan-pașa, care mergea trăgîndu-se încet și cu bună rînduială, îngrijind d-a nu primi în coadă vreo sminteală din partea noastră. BĂLCESCU, O. II 111. Ploile cele multe de toamnă aduc sminteală la struguri și la porumb. I. IONESCU, M. 61. ◊ Expr. Fără sminteală = fără lipsă, fără stricăciune, nevătămat; p. ext. în mod absolut, negreșit, neapărat. Ceru un ajutor de oameni, îndatorindu-se a-i aduce capul lui Codreanu fără sminteală. GANE, N. I 195. (Mai ales în construcții negative) A da (pe cineva) de sminteală sau a face (cuiva) sminteală = a produce (cuiva) o neplăcere, a face (pe cineva) de rîs, a da de gol. Bag de samă deodată că noutatea de care erau mîndri botoșănenii îi dă de sminteală. SADOVEANU, E. 82. Să nu mă dai de sminteală. ALECSANDRI, T. 425. Te rog să dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini și dumneata îi vei trage înapoi... Te rog numai să nu-mi faci sminteală. KOGĂLNICEANU, S. 222.

sminteală f. 1. dezordine, turburare: crengile făceau sminteală vecinului; 2. eroare: să se vadă dacă e vr’o sminteală; 3. fig. nebunie.

sminteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a sminti (dezordine, deranjare, împedecare, vătămare, pagubă): a face sminteală unuĭ lucru, unuĭ om. A da de (vechĭ a lăsa în saŭ la) sminteală, a înșela în așteptare. Biblia. Scandelă. Vechĭ. Seducere, rătăcire. Azĭ. Nebunie (propriŭ și fig.). Lucru de smintit: vorba asta e curată sminteală. – Și zm-.

zmintea[1] sf vz sminteală

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smintea s. f., g.-d. art. smintelii; pl. sminteli

smintea s. f., g.-d. art. smintelii; pl. sminteli

sminteálă s. f., g.-d. art. smintélii; pl. smintéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMINTEÁLĂ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, daună, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, stavilă, stricăciune, vină, vinovăție.

SMINTEÁLĂ s. 1. v. nebunie. 2. aiureală, țicneală, zăpăceală, (fam. fig.) țăcăneală. (~ lui a speriat pe toată lumea.)

SMINTEA s. 1. (MED.) alienare, alienație, demență, nebunie, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală. 2. aiureală, țicneală, zăpăceală, (fam. fig.) țăcăneală.

smintea s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DIFICULTATE. EROARE. GREȘEALĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIEDICĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STAVILĂ. STRICĂCIUNE. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: sminteală
sminteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintea
  • sminteala
plural
  • sminteli
  • smintelile
genitiv-dativ singular
  • sminteli
  • smintelii
plural
  • sminteli
  • smintelilor
vocativ singular
plural
zminteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmintea
  • zminteala
plural
  • zminteli
  • zmintelile
genitiv-dativ singular
  • zminteli
  • zmintelii
plural
  • zminteli
  • zmintelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smintea, smintelisubstantiv feminin

  • 1. Tulburare a minții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt semne de sminteală în lume... Sminteala trebuie călcată în picioare. VORNIC, P. 223. DLRLC
    • format_quote Sminteala nu se știa bine din ce-i venise. SADOVEANU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGĂ, A. 142. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Abatere, greșeală, rătăcire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Defect care împiedică buna funcționare a unui lucru. DLRLC
      • format_quote Cercetează toate legăturile grinzilor, pentru ca să se încredințeze dacă nu e vreo sminteală. GANE, N. I 78. DLRLC
  • 2. învechit popular Neplăcere, pagubă, pierdere, stricăciune, vătămare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Socot că măria-sa Nicoară cu ai săi n-or fi avut nici o sminteală pe cale, căci îi poartă om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU, N. P. 19. DLRLC
    • format_quote Acele oști turcești ce se văd erau ariergarda de patru mii călăreți supt Hasan-pașa, care mergea trăgîndu-se încet și cu bună rînduială, îngrijind d-a nu primi în coadă vreo sminteală din partea noastră. BĂLCESCU, O. II 111. DLRLC
    • format_quote Ploile cele multe de toamnă aduc sminteală la struguri și la porumb. I. IONESCU, M. 61. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără sminteală = în mod absolut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ceru un ajutor de oameni, îndatorindu-se a-i aduce capul lui Codreanu fără sminteală. GANE, N. I 195. DLRLC
    • chat_bubble A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bag de samă deodată că noutatea de care erau mîndri botoșănenii îi dă de sminteală. SADOVEANU, E. 82. DLRLC
      • format_quote Să nu mă dai de sminteală. ALECSANDRI, T. 425. DLRLC
      • format_quote Te rog să dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini și dumneata îi vei trage înapoi... Te rog numai să nu-mi faci sminteală. KOGĂLNICEANU, S. 222. DLRLC
etimologie:
  • Sminti + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.