24 de definiții pentru smicea zmuncea zmicea zmâncea zmâcea (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

SMICEÁ, smicele, s. f. (Bot.) Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi; p. gener. mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-o arbore. – Probabil lat. *sumicella „vârfuleț”.

SMICEÁ, smicele, s. f. Mlădiță, nuielușă, vărguță (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore. Un frumos măr rotat care mai păstra încă pe smicelele vîrfului cîteva poame roșii ca sîngele. SADOVEANU, Z. C. 28. Se mai adaugă și smicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 31. Fă cumva, te rog, și mi-i înșiră [păstrăvii] pe-o smicea, ca să-i pot duce. HOGAȘ, M. N. 75. – Variante: zmiceá (SEVASTOS, C. 36), smunceá (ȘEZ. II 81) s. f.

SMICEÁ ~éle f. 1) Ramură roditoare de măr sau de păr, flexibilă, tăiată cu toți mugurii vegetativi. 2) Ramură subțire și flexibilă ruptă dintr-o plantă. [Art. smiceaua] /Orig. nec.

smicea f. 1. vlăstar: din rădăcina rea odrăslește smicea rea PANN; 2. vergea foarte subțire. [Origină necunoscută].

smiceá și zmiceá f., pl. ele (cp. cu sîmcea. în orice caz, nu d. bg. zmĭiče, șerpișor). Vărgută, mlădiță, nuĭa: ca niște zmicele dintr’o rădăcină (Cant.), păstrăvĭ înșirațĭ pe smicea, ĭ-a tras una cu smiceaŭa pe spinare (Olt). – în Trans. și zmî(n)cea. Și zmuncea (Șez. 5, 174).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle, art. smicélele

smiceá s. f., art. smiceáua, g.-d. art. smicélei; pl. smicéle

arată toate definițiile

Intrare: smicea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smicea
  • smiceaua
plural
  • smicele
  • smicelele
genitiv-dativ singular
  • smicele
  • smicelei
plural
  • smicele
  • smicelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncea
  • zmunceaua
plural
  • zmuncele
  • zmuncelele
genitiv-dativ singular
  • zmuncele
  • zmuncelei
plural
  • zmuncele
  • zmuncelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmicea
  • zmiceaua
plural
  • zmicele
  • zmicelele
genitiv-dativ singular
  • zmicele
  • zmicelei
plural
  • zmicele
  • zmicelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncea
  • zmânceaua
plural
  • zmâncele
  • zmâncelele
genitiv-dativ singular
  • zmâncele
  • zmâncelei
plural
  • zmâncele
  • zmâncelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcea
  • zmâceaua
plural
  • zmâcele
  • zmâcelele
genitiv-dativ singular
  • zmâcele
  • zmâcelei
plural
  • zmâcele
  • zmâcelelor
vocativ singular
plural

smicea zmuncea zmicea zmâncea zmâcea

  • 1. botanică Ramură roditoare, specifică mărului și părului, subțire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toți mugurii vegetativi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. prin generalizare Mlădiță, rămurică (ruptă) dintr-o plantă sau dintr-un arbore.
      exemple
      • Un frumos măr rotat care mai păstra încă pe smicelele vîrfului cîteva poame roșii ca sîngele. SADOVEANU, Z. C. 28.
        surse: DLRLC
      • Se mai adaugă și smicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 31.
        surse: DLRLC
      • Fă cumva, te rog, și mi-i înșiră [păstrăvii] pe-o smicea, ca să-i pot duce. HOGAȘ, M. N. 75.
        surse: DLRLC

etimologie: