smant sn vz smalț

smalț sn [At: (a.1681) HEM 2129 / V: jm~, ~anț, (îrg) șm~, (înv) ~lt, zemalci, zim~, zmalt, zm~, (reg) jăm~, jum~, ~ant, zam~, zăm~, zmanț, zmaț, zmelci, zum~ / Pl: ~uri / E: ngr σμάλτο, ger Schmalz, it smalto] 1 Masă sticloasă obținută prin topire sau sintetizare, conținând oxizi, în special de siliciu și bariu, care se aplică pe suprafața obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora Si: email (2), glazură (3), (reg) călai (1), maz, mazlu, mortasâncă. 2 (Pex) Obiect smălțuit Si: email (3). 3 Substanță albă, foarte dură și lucioasă, care acoperă coroana dinților, protejând dentina Si: email (1). 4 (Bot; Trs; îc) ~ de sticlă Brâncă (Salicornia europaea).

smanț sn vz smalț

smalț și zm- n., pl. urĭ (pol. smelc, szmelc, ung. zománc. d. vgerm. smelze, schijă, fontă; ol. smalț, smelt, ngerm, schmelze, d. schmelzen, a topi; fr. émail, vfr. esmail, sp. pg. esmalle, it. smalto, mlat. smaltum; ngr. smálton). Substanță sticloasă (opacă orĭ străvezie) care se aplică pin topire pe faĭanță, porțelan, metal ș. a. și care se compune, în general, din nisip silicios, dintr’un amestec de oxid de potasiŭ și de sodiu și din oxide metalice. Lucrare smăltuită: Bernard Palissy a lăsat admirabile smalțurĭ. Materia dură și transparentă care acopere coroana dinților. – În vest smanț și zm- (ca cel-lant, nant lld. cel-lalt, înalt), în est jmalț, jamalț și jumalț (după, ung.). Și smalt, zm- (după ngr. și it.).