4 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUTÍ vb. IV v. sluți.

SLUTI vb. (Ban.) A urîți. Slutĕsk. AC, 370. Etimologie: slut + suf. -i. Vezi și slut, slutăciune.

SLUT, -Ă, sluți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – Cf. ucr. slutyj.

SLUT, -Ă, sluți, -te, adj., s. m. și f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – Cf. ucr. slutyj.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți. Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut.

scluți[1] v vz sluți

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

slut, slu [At: ANON. CAR. / Pl: sluți, ~e / E: ucr слутий] (D. oameni sau d. părți ale corpului lor, mai ales d. față) 1-2 a, smf Care are (din naștere sau ca urmare a unui accident, a unei boli etc.) un aspect fizic dezagreabil, respingător etc. prin anomalii, neregularități, deformări etc. Si: deformat2 (1), desfigurat2 (1), diform (1), monstruos, mutilat, pocit2, schilod, schilodit, schimonosit, strâmb, strâmbat, (rar) sluțit2 (2-3), stropșit, (pfm) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (reg) balcâz, șont2, șonțit, șui7. 3 av (Reg; îe) A se uita ~ A încrunta sprâncenele. 4 sf (Reg; îe) A umbla de râsul ~ei A se compromite (2). 5-6 a, smf (Pex) Care este foarte urât Si: sluțit2 (4-5), hidos, hâd, pocit2, (înv) grozav (2), grozăvatic, grozliv, (reg) balcâz, pâcleș, pogan.

sluți [At: PRAV. 307 / V: (reg) ~uti / Pzi: esc / E: slut] 1-2 vtr (Îvp; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A (se) mutila. 3-4 vtr (Pex; d. oameni sau părți ale corpului lor) A dobândi sau a face să dobândească aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabilă, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregularități, unor deformări etc. Si: a (se) deforma (4-5), a (se) desfigura (1-2), a (se) mutila, a (se) poci1, a (se) schilodi, a (se) schimonosi, a (se) strâmba, a (se) suci, (pfm) a (se) scălâmbăia, a (se) șonți1. 5-6 vtr (Pex) A (se) urâți foarte tare Si: a (se) poci1, (pop) a se hâzi (1), (înv) a se grozăvi (1), (reg) a (se) opăci1, a (se) pâcliși, a (se) șonți1. 7 vr (Îvp; d. oameni) A se strâmba (18). 8 vr (Rar) A se uita urât și cu mânie la cineva.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) slutí vb. IV] – Din slut.

SLUT, -Ă, sluți, -te, adj. Mutilat, schilod; p. ext. foarte urît, pocit, diform; hîd. În loc de pisică, aveam un cîine slut și zburlit. BART, S. M. 104. Fata babei era slută, leneșă, țifnoasă și rea la inimă. CREANGĂ, P. 283. Ah! fața mea cea slută gonește-orice privire! Eu însumi în oglindă privind mă înspăimînt! BOLINTINEANU, O. 207. ◊ Fig. Nu vedea bolta gangului afumat, cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25. Privește-n zare Iarna goală, iarna slută, Cum se duce-n fuga mare. ALECSANDRI, P. A. 190. ◊ (Substantivat) Sluta ceea de Varvara vrea să mă vadă pe năsălie. SADOVEANU, O. VIII 196. Foaie verde lemn uscat, Și acuma m-o lăsat Pentru sluta cea din sat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.

SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊ Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. 2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦ Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă: slutí (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7) vb. IV.

SLUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care este lipsit de frumusețe și armonie; neplăcut la înfățișare; urât. Fată ~tă. /<ucr. sluty

A SE SLUȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. /Din slut

A SLUȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se sluțească; a urâți; a poci. 2) A face să-și piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. /Din slut

SLUT adj. (Mold., Ban.) Urît. A: Alții zic că fața lui Cain s-au făcut foarte slută și groaznică și strașnică. LET. 1766-1767, 20r. O căutătură slută. H 1778, 113r; cf. H 1778, 15^r; H 17791, 82v. C: (Substantival) Slut. [Monstrum. Deformis]. AC, 370. Etimologie: ucr. slutyj. Vezi și slutăciune, sluti.

slut a. 1. schilod; 2. urît: ăst pitic slut și șchiop OD. [Origină necunoscută]. V. Prut.

sluțì v. 1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.; 2. a schilodi: să nu ne sluțească CR.

slut, -ă adj. (rut. slutlĭ, paralizat, sîrb. sluta, imbecil, prost). Vechĭ. Mutilat (V. calic). Azĭ. Foarte urît: o femeĭe slută. Loc. Sutele mărită slutele (saŭ mutele) și miile urgiile, fetele cu zestre se mărită maĭ ușor de cît cele-lalte. Adv. A te uita slut la cineva. Slut la Prut (fiindcă de la 1812 plnă la 1918, Prutu forma hotaru spre Rusia), situațiunea politică se întunecă, sosește oastea rusească contra Turcilor. Fig. Afacerile se încurcă, se ivește primejdia!

sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slut adj. m., s. m., pl. sluți; adj. f., s. f. slútă, pl. slúte

arată toate definițiile

Intrare: sluti
sluti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: slut (adj.)
slut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slut
  • slutul
  • slutu‑
  • slu
  • sluta
plural
  • sluți
  • sluții
  • slute
  • slutele
genitiv-dativ singular
  • slut
  • slutului
  • slute
  • slutei
plural
  • sluți
  • sluților
  • slute
  • slutelor
vocativ singular
plural
Intrare: slut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slut
  • slutul
  • slutu‑
plural
  • sluți
  • sluții
genitiv-dativ singular
  • slut
  • slutului
plural
  • sluți
  • sluților
vocativ singular
  • slutule
  • slute
plural
  • sluților
Intrare: sluți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sluți
  • sluțire
  • sluțit
  • sluțitu‑
  • sluțind
  • sluțindu‑
singular plural
  • sluțește
  • sluțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sluțesc
(să)
  • sluțesc
  • sluțeam
  • sluții
  • sluțisem
a II-a (tu)
  • sluțești
(să)
  • sluțești
  • sluțeai
  • sluțiși
  • sluțiseși
a III-a (el, ea)
  • sluțește
(să)
  • sluțească
  • sluțea
  • sluți
  • sluțise
plural I (noi)
  • sluțim
(să)
  • sluțim
  • sluțeam
  • sluțirăm
  • sluțiserăm
  • sluțisem
a II-a (voi)
  • sluțiți
(să)
  • sluțiți
  • sluțeați
  • sluțirăți
  • sluțiserăți
  • sluțiseți
a III-a (ei, ele)
  • sluțesc
(să)
  • sluțească
  • sluțeau
  • sluți
  • sluțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sluti
  • slutire
  • slutit
  • slutitu‑
  • slutind
  • slutindu‑
singular plural
  • slutește
  • slutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slutesc
(să)
  • slutesc
  • sluteam
  • slutii
  • slutisem
a II-a (tu)
  • slutești
(să)
  • slutești
  • sluteai
  • slutiși
  • slutiseși
a III-a (el, ea)
  • slutește
(să)
  • slutească
  • slutea
  • sluti
  • slutise
plural I (noi)
  • slutim
(să)
  • slutim
  • sluteam
  • slutirăm
  • slutiserăm
  • slutisem
a II-a (voi)
  • slutiți
(să)
  • slutiți
  • sluteați
  • slutirăți
  • slutiserăți
  • slutiseți
a III-a (ei, ele)
  • slutesc
(să)
  • slutească
  • sluteau
  • sluti
  • slutiseră
scluți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slut, -ă slută

  • 1. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit.
    exemple
    • În loc de pisică, aveam un cîine slut și zburlit. BART, S. M. 104.
      surse: DLRLC
    • Fata babei era slută, leneșă, țifnoasă și rea la inimă. CREANGĂ, P. 283.
      surse: DLRLC
    • Ah! fața mea cea slută gonește-orice privire! Eu însumi în oglindă privind mă înspăimînt! BOLINTINEANU, O. 207.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu vedea bolta gangului afumat, cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25.
      surse: DLRLC
    • figurat Privește-n zare Iarna goală, iarna slută, Cum se duce-n fuga mare. ALECSANDRI, P. A. 190.
      surse: DLRLC
    • Sluta ceea de Varvara vrea să mă vadă pe năsălie. SADOVEANU, O. VIII 196.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde lemn uscat, Și acuma m-o lăsat Pentru sluta cea din sat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

sluți sluti scluți

  • 1. A face să devină schilod, infirm, desfigurat.
    exemple
    • Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131.
      surse: DLRLC
    • Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618.
      surse: DLRLC
    • figurat Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) poci, a (se) urâți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poci urâți un exemplu
      exemple
      • A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se strâmba, a se schimonosi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schimonosi strâmba 2 exemple
      exemple
      • Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93.
        surse: DLRLC
      • De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • slut
    surse: DEX '98 DEX '09