opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Înv.) Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.

slăbănogit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2621/59 / V: (înv) slobon~ / Pl: ~iți, ~e / E: slăbănogi] 1 (Înv; d. oameni, d. corpul lor ori d. părți ale corpului lor) Paralizat. 2 (Înv; pgn) Îmbolnăvit. 3 (Înv; pgn) Infirm. 4-6 (Rar) Slab (2, 9, 55).

SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. Care și-a pierdut puterea, vigoarea; slăbit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slăbănogi.

SLĂBĂNOGIT, -Ă, slăbănogiți, -te, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Devenit slăbănog; lipsit de putere fizică sau morală, slăbit, istovit. Nu cer adăpost decît pentru o noapte, ca să-mi odihnesc slăbănogitele picioare. GANE, N. II 79. Cu greu își mai poate urni... trupul său slăbănogit. HOGAȘ, DR. II 113. Zăvorăște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile Că e roșul odihnit și Corbea slăbănogit. TEODORESCU, P. P. 535. ♦ (Despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. Un glas slăbănogit îi zise: Bine ai venit. ISPIRESCU, L. 10.

SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv.) A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.

slăbănogi [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 207r/6 / V: (înv) ~bon~ / Pzi: ~gesc / E: slăbănog] 1-2 vir (Înv; d. oameni, d. corpul lor ori d. părți ale corpului lor) A paraliza. 3-4 vir (Pgn) A se îmbolnăvi. 5-6 vir (Pgn) A dobândi o infirmitate. 7-8 vtrp (Îvp; d. ființe sau d. puterile lor) A (se) slăbi (3-4).

slăbonogi v vz slăbănogi

slobonogit, ~ă a vz slăbănogit

SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi (2). – Din slăbănog.

SLĂBĂNOGI, slăbănogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A-și pierde puterea, vigoarea, tăria; a slăbi. Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421.

slăbănogì v. a deveni infirm: brațul meu slăbănogit ISP.

slăbănogésc v. tr. (d. slăbănog). Fac slăbănog: boala l-a slăbănogit. V. intr. Rar. Devin slăbănog.

Ortografice DOOM

slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, 3 sg. slăbănogește, imperf. 1 slăbănogeam; conj. prez. 1 sg. să slăbănogesc, 3 să slăbănogească corectat(ă)

slăbănogi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, imperf. 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 să slăbănogească corectat(ă)

slăbănogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slăbănogesc, imperf. 3 sg. slăbănogea; conj. prez. 3 sg. și pl. slăbănogească

Sinonime

SLĂBĂNOGIT adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.

slăbănogit adj. v. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBIT. TRAS. USCĂȚIV.

SLĂBĂNOGI vb. v. debilita.

SLĂBĂNOGI vb. v. paraliza.

slăbănogi vb. v. PARALIZA.

SLĂBĂNOGI vb. a (se) debilita, a slăbi, a (se) șubrezi, (reg.) a (se) ticăloși, (prin Munt.) a (se) șiștăvi. (S-a ~ de tot, bietul copil!)

Intrare: slăbănogit
slăbănogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slăbănogit
  • slăbănogitul
  • slăbănogitu‑
  • slăbănogită
  • slăbănogita
plural
  • slăbănogiți
  • slăbănogiții
  • slăbănogite
  • slăbănogitele
genitiv-dativ singular
  • slăbănogit
  • slăbănogitului
  • slăbănogite
  • slăbănogitei
plural
  • slăbănogiți
  • slăbănogiților
  • slăbănogite
  • slăbănogitelor
vocativ singular — —
plural — —
slobonogit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: slăbănogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slăbănogi
  • slăbănogire
  • slăbănogit
  • slăbănogitu‑
  • slăbănogind
  • slăbănogindu‑
 singular plural
  • slăbănogește
  • slăbănogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slăbănogesc
 (să)
  • slăbănogesc
  • slăbănogeam
  • slăbănogii
  • slăbănogisem
a II-a (tu)
  • slăbănogești
 (să)
  • slăbănogești
  • slăbănogeai
  • slăbănogiși
  • slăbănogiseși
a III-a (el, ea)
  • slăbănogește
 (să)
  • slăbănogească
  • slăbănogea
  • slăbănogi
  • slăbănogise
plural I (noi)
  • slăbănogim
 (să)
  • slăbănogim
  • slăbănogeam
  • slăbănogirăm
  • slăbănogiserăm
  • slăbănogisem
a II-a (voi)
  • slăbănogiți
 (să)
  • slăbănogiți
  • slăbănogeați
  • slăbănogirăți
  • slăbănogiserăți
  • slăbănogiseți
a III-a (ei, ele)
  • slăbănogesc
 (să)
  • slăbănogească
  • slăbănogeau
  • slăbănogiră
  • slăbănogiseră
slăbonogi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slăbănogit, slăbănogităadjectiv

  • 1. învechit Care și-a pierdut puterea, vigoarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: istovit slab slăbit slăbănog tras uscățiv
    • format_quote Nu cer adăpost decît pentru o noapte, ca să-mi odihnesc slăbănogitele picioare. GANE, N. II 79. DLRLC
    • format_quote Cu greu își mai poate urni... trupul său slăbănogit. HOGAȘ, DR. II 113. DLRLC
    • format_quote Zăvorăște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile Că e roșul odihnit și Corbea slăbănogit. TEODORESCU, P. P. 535. DLRLC
    • 1.1. rar (Despre glas, sunete) Lipsit de intensitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: stins
      • format_quote Un glas slăbănogit îi zise: Bine ai venit. ISPIRESCU, L. 10. DLRLC
etimologie:
  • vezi slăbănogi DEX '98 DEX '09

slăbănogi, slăbănogescverb

  • 1. învechit A-și pierde puterea, vigoarea; a slăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: debilita slăbi
    • format_quote Trupul i se slăbănogise de atîta nevoință. STĂNOIU, C. I. 168. DLRLC
    • format_quote Trupul... slăbănogind, astîmpăr nu găsește. VĂCĂRESCU, P. 421. DLRLC
etimologie:
  • slăbănog DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.