12 definiții pentru sinereză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis.

SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis.

SINERÉZĂ, sinereze, s. f. (Lingv.) Fuziune într-un diftong a două vocale (prima din ele devenind semivocală).

SINERÉZĂ s.f. 1. (op. diereză) Fuziune a două vocale într-un diftong; sinizeză; crasă. 2. Separarea lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate. [Cf. fr. synérèse, gr. synairesis].

SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis)

SINERÉZĂ ~e f. lingv. Fenomen care constă în contopirea a două vocale învecinate într-un diftong. /<lat. synaeresis, fr. synérese

sinereză f. Gram. contracțiune a două vocale într’un diftong.

*sineréză f., pl. e (vgr. sýnairesis, d. sýn, împreună, și airéo, ĭaŭ. V. diereză, erezie). Gram. Contracțiune în corpu unuĭ cuvînt, ca: maĭ d. lat. magis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sineréză s. f., g.-d. art. sinerézei; pl. sineréze

sineréză s. f., g.-d. art. sinerézei; pl. sineréze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SINERÉZĂ s. f. (cf. fr. synérèse, lat. synaeresis, gr. synairesis < synarein „a contracta”): fuziune a două vocale într-un diftong ascendent, prima dintre ele devenind semivocală; transformare a unui hiat într-un diftong. Astfel, de la pronunțarea veche, în trei silabe, a cuvântului teatru (> te-a-tru), s-a ajuns la pronunțarea în două silabe a acestui cuvânt: tea-tru, prin s. vocalelor e și a, cu transformarea lui e în semivocală. S. este frecventă în limba română: de atunci> de-atunci, pe aici> pe-aici, îmi pare o poveste > îmi pare-o poveste etc. S. este opusul dierezei (v.)

sinereză (gr. synairesis „contragere”), figură care constă în contragerea a două vocale succesive (în același cuvânt) în una singură. Este un fenomen generalizat și ține de ortoepie și ortografie, așadar ca un aspect fonologic permanent al unor valori lexicale (A). Ex.: „alcool” > alcol; „cooperativă” > coperativa; „Aaron” > Aron etc. S. este un fenomen actual în limbă; de aceea multe cuvinte se pronunță de unii vorbitori cu s. ce contravine eufoniei limbii noastre: sufi-cent (sufi-ci-ent), so-cial (so-ci-al), so-ce-tate (so-ci-e-tate) etc., în care contragerea silabică (so-cie-tate) a dus chiar la monoftongarea vocalelor în hiat (i-e): so-ce-tate etc. Cf. fr.: „bien”, „fouet”, „août”, cuvinte pronunțate într-o singură silabă. Cf. lat.: „proinde” (două silabe), „deesset” (două silabe). Sin. sinizeză, sin. crază.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SINERÉZĂ (< fr.; {s} gr. synairesis „apropiere”, „contractare”) s. f. 1. (LINGV.) Fenomen fonetic constând în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate, prin transformarea primei vocale într-o semivocală. 2. (CHIM.) Micșorare spontană a volumului gelurilor și al dispersiilor macromoleculare însoțită de separarea din ele a fazei lichide. Are o deosebită importanță în tehnologia cauciucurilor, fibrelor chimice, maselor plastice, la fabricarea cașcavalului, brânzei de vacă, la coacerea pâinii.

Intrare: sinereză
sinereză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinere
  • sinereza
plural
  • sinereze
  • sinerezele
genitiv-dativ singular
  • sinereze
  • sinerezei
plural
  • sinereze
  • sinerezelor
vocativ singular
plural