Definiția cu ID-ul 1093258:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sinereză (gr. synairesis „contragere”), figură care constă în contragerea a două vocale succesive (în același cuvânt) în una singură. Este un fenomen generalizat și ține de ortoepie și ortografie, așadar ca un aspect fonologic permanent al unor valori lexicale (A). Ex.: „alcool” > alcol; „cooperativă” > coperativa; „Aaron” > Aron etc. S. este un fenomen actual în limbă; de aceea multe cuvinte se pronunță de unii vorbitori cu s. ce contravine eufoniei limbii noastre: sufi-cent (sufi-ci-ent), so-cial (so-ci-al), so-ce-tate (so-ci-e-tate) etc., în care contragerea silabică (so-cie-tate) a dus chiar la monoftongarea vocalelor în hiat (i-e): so-ce-tate etc. Cf. fr.: „bien”, „fouet”, „août”, cuvinte pronunțate într-o singură silabă. Cf. lat.: „proinde” (două silabe), „deesset” (două silabe). Sin. sinizeză, sin. crază.