14 definiții pentru simfonic sinfonic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.

SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.

simfonic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sinf~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symphonique, it simfonico] 1-3 a (D. creații muzicale) Care aparține simfoniei (1-3). 4-6 a (D. creații muzicale) Privitor la simfonie (1-3). 7-9 a (D. creații muzicale) Care are însușirile simfoniei (1-3). 10-11 a (D. orchestre, instrumentiști etc.) Care execută simfonii (2-3). 12-13 a (D. orchestre, repertorii, spectacole muzicale) Care are în program simfonii (2-3). 14 sn (Mpl) Concert de muzică simfonică (1). 15 sn (Mpl) Creație simfonică (1). 16 a (Fig) Care produce efecte sonore, vizuale etc., melodioase, agreabile, amintind de o simfonie (1) Si: armonios, plăcut. 17 av În mod armonios și agreabil, amintind de o simfonie (1).

SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -e, adj. Care ține de simfonie; cu însușirile simfoniei. Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Fig. Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. ◊ (Adverbial) O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. (Fig.) E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.

SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].

SIMFÓNIC, -Ă adj. 1. care aparține simfoniei; cu însușiri de simfonie; o poem ~ (și s. n.) = compoziție instrumentală având un conținut cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. (fig.) armonios, melodios. (< fr. symphonique)

SIMFÓNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. ◊ Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. /<fr. symphonique, it. simfonico

vocál-simfónic, -ă adj. (muz.) Care se cântă cu vocea și cu orchestra simfonică ◊ „Compozitorul a făurit un limbaj care a încorporat stilului vocal-simfonic elementele cântecului de masă până la fuziunea deplină.” I.B. 10 V 61 p. 3 (din vocal + simfonic)

*sinfónic, -ă adj. (d. sinfonie. V. caco- și eŭ-fonic). Relativ la sinfonie, de sinfonie: concert sinfonic. Adv. cu sinfonie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simfónic adj. m., pl. simfónici; f. simfónică, pl. simfónice

simfónic adj. m., pl. simfónici; f. sg. simfónică, pl. simfónice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMFÓNIC adj. v. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.

simfonic adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tablou simfonic v. programatică, muzică.

Intrare: simfonic
simfonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simfonic
  • simfonicul
  • simfonicu‑
  • simfonică
  • simfonica
plural
  • simfonici
  • simfonicii
  • simfonice
  • simfonicele
genitiv-dativ singular
  • simfonic
  • simfonicului
  • simfonice
  • simfonicei
plural
  • simfonici
  • simfonicilor
  • simfonice
  • simfonicelor
vocativ singular
plural
sinfonic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

simfonic sinfonic

  • 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei, privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial figurat E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic.
      surse: DN
    • 1.2. (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: armonios melodios plăcut

etimologie: